Psalmii, Capitolul 90

• O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.

  1  
  Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.


• 2  
  Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!


• 3  
  Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”


• 4  
  Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.


• 5  
  Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi:


• 6  
  înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.


• 7  
  Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.


• 8  
  Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.


• 9  
  Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.


• 10  
  Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.


• 11  
  Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?


• 12  
  Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!


• 13  
  Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!


• 14  
  Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom înveseli.


• 15  
  Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!


• 16  
  Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta, fiilor lor!


• 17  
  Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!