Psalmii, Capitolul 22

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?


• 2  
  Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.


• 3  
  Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.


• 4  
  În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai.


• 5  
  Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine.


• 6  
  Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.


• 7  
  Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:


• 8  
  „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”


• 9  
  Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;


• 10  
  de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.


• 11  
  Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.


• 12  
  O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.


• 13  
  Îşi deschid gura împotriva mea ca un leu care sfâşie şi răcneşte.


• 14  
  Am ajuns ca apa care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.


• 15  
  Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.


• 16  
  Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele:


• 17  
  toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc;


• 18  
  îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.


• 19  
  Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!


• 20  
  Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!


• 21  
  Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului!


• 22  
  Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.


• 23  
  Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!


• 24  
  Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.


• 25  
  În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.


• 26  
  Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!


• 27  
  Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.


• 28  
  Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.


• 29  
  Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.


• 30  
  O sămânţă de oameni Îi va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.


• 31  
  Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.