Psalmii, Capitolul 49

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:


• 2  
  mici şi mari, bogaţi şi săraci!


• 3  
  Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.


• 4  
  Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.


• 5  
  Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?


• 6  
  Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.


• 7  
  Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.


• 8  
  Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.


• 9  
  Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.


• 10  
  Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor.


• 11  
  Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.


• 12  
  Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie.


• 13  
  Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire)


• 14  
  Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul.


• 15  
  Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. – (Oprire)


• 16  
  Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei;


• 17  
  căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.


• 18  
  Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,


• 19  
  căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.


• 20  
  Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.