Psalmii, Capitolul 144

• Un psalm al lui David.

  1  
  Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele, la bătălie,


• 2  
  Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!


• 3  
  Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?


• 4  
  Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.


• 5  
  Pleacă cerurile, Doamne, şi coboară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!


• 6  
  Fulgeră şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!


• 7  
  Întinde-Ţi mâinile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,


• 8  
  a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.


• 9  
  Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu lăuta cu zece corzi.


• 10  
  Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,


• 11  
  izbăveşte-mă şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…


• 12  
  Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.


• 13  
  Grânarele noastre sunt pline şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:


• 14  
  viţelele noastre sunt prăsitoare; nu-i nicio pagubă, nicio robie, niciun ţipăt în uliţele noastre!


• 15  
  Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!