Psalmii, Capitolul 102

• O rugăciune a unui nenorocit,

  1  
  Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine!


• 2  
  Nu-mi ascunde faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!


• 3  
  Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.


• 4  
  Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.


• 5  
  Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.


• 6  
  Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături;


• 7  
  nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.


• 8  
  În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.


• 9  
  Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura,


• 10  
  din pricina mâniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe.


• 11  
  Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.


• 12  
  Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.


• 13  
  Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.


• 14  
  Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui.


• 15  
  Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pământului, de slava Ta.


• 16  
  Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa.


• 17  
  El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.


• 18  
  Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!


• 19  
  Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,


• 20  
  ca să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;


• 21  
  pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele Lui, în Ierusalim,


• 22  
  când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.


• 23  
  El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele.


• 24  
  Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!”


• 25  
  Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.


• 26  
  Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba.


• 27  
  Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.


• 28  
  Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.