-
1
Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
-
2
Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
-
3
Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
-
4
Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.
-
5
Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.
-
6
El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!”
-
7
Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.
-
8
Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
-
9
Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui:
-
10
se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare!
-
11
El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!”
-
12
Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!
-
13
Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
-
14
Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.
-
15
Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
-
16
Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui.
-
17
Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
-
18
ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.