Psalmii, Capitolul 69

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.


• 2  
  Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.


• 3  
  Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.


• 4  
  Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.


• 5  
  Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.


• 6  
  Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!


• 7  
  Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acoperă faţa ruşinea.


• 8  
  Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.


• 9  
  Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.


• 10  
  Plâng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.


• 11  
  Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.


• 12  
  Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.


• 13  
  Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!


• 14  
  Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!


• 15  
  Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine!


• 16  
  Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine


• 17  
  şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!


• 18  
  Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!


• 19  
  Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.


• 20  
  Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.


• 21  
  Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.


• 22  
  Să li se prefacă masa într-o cursă, şi liniştea într-un laţ!


• 23  
  Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!


• 24  
  Varsă-Ţi mânia peste ei, şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!


• 25  
  Pustie să le rămână locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!


• 26  
  Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.


• 27  
  Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!


• 28  
  Să fie şterşi din Cartea Vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!


• 29  
  Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!


• 30  
  Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări.


• 31  
  Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un viţel cu coarne şi copite!


• 32  
  Nenorociţii văd lucrul acesta, şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!


• 33  
  Căci Domnul ascultă pe cei săraci şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.


• 34  
  Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!


• 35  
  Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;


• 36  
  sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.