Psalmii, Capitolul 139

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,


• 2  
  ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.


• 3  
  Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.


• 4  
  Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.


• 5  
  Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.


• 6  
  O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.


• 7  
  Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?


• 8  
  Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;


• 9  
  dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,


• 10  
  şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.


• 11  
  Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”


• 12  
  Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina.


• 13  
  Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:


• 14  
  Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!


• 15  
  Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.


• 16  
  Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.


• 17  
  Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!


• 18  
  Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.


• 19  
  O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!


• 20  
  Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!


• 21  
  Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?


• 22  
  Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.


• 23  
  Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!


• 24  
  Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!