Psalmii, Capitolul 55

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele!


• 2  
  Ascultă-mă şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ,


• 3  
  din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine şi mă urmăresc cu mânie.


• 4  
  Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii,


• 5  
  mă apucă frica şi groaza şi mă iau fiorii.


• 6  
  Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”


• 7  
  Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustiu. – (Oprire)


• 8  
  Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năprasnic şi de furtuna aceasta.


• 9  
  Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;


• 10  
  zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;


• 11  
  răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.


• 12  
  Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui.


• 13  
  Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!


• 14  
  Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!


• 15  
  Să vină moartea peste ei şi să se coboare de vii în Locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.


• 16  
  Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.


• 17  
  Seara, dimineaţa şi la amiază oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.


• 18  
  Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!


• 19  
  Dumnezeu va auzi şi-i va smeri, El, care, din veşnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire) Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare şi nu se tem de Dumnezeu.


• 20  
  Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei şi îşi calcă legământul.


• 21  
  Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.


• 22  
  Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.


• 23  
  Şi Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!