Psalmii, Capitolul 142

• O cântare a lui David.

  1  
  Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.


• 2  
  Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.


• 3  
  Când îmi este mâhnit duhul în mine,Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.


• 4  
  Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.


• 5  
  Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu eşti scăparea mea, Partea mea de moştenire pe pământul celor vii.”


• 6  
  Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.


• 7  
  Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.