Psalmii, Capitolul 18

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!


• 2  
  Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!


• 3  
  Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.


• 4  
  Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;


• 5  
  mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.


• 6  
  Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.


• 7  
  Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.


• 8  
  Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.


• 9  
  A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.


• 10  
  Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.


• 11  
  Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.


• 12  
  Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieşeau nori care aruncau grindină şi cărbuni de foc.


• 13  
  Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc.


• 14  
  A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.


• 15  
  Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.


• 16  
  El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;


• 17  
  m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.


• 18  
  Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.


• 19  
  El m-a scos la loc larg şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.


• 20  
  Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele:


• 21  
  căci am păzit căile Domnului şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.


• 22  
  Toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui.


• 23  
  Am fost fără vină faţă de El şi m-am păzit de fărădelegea mea.


• 24  
  De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.


• 25  
  Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;


• 26  
  cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.


• 27  
  Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte şi smereşti privirile trufaşe.


• 28  
  Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.


• 29  
  Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.


• 30  
  Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.


• 31  
  Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?


• 32  
  Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.


• 33  
  El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşază pe înălţimile mele.


• 34  
  El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.


• 35  
  Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, şi îndurarea Ta mă face mare.


• 36  
  Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.


• 37  
  Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.


• 38  
  Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.


• 39  
  Tu mă încingi cu putere pentru luptă şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.


• 40  
  Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.


• 41  
  Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!


• 42  
  Îi pisez ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.


• 43  
  Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.


• 44  
  El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.


• 45  
  Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine şi ies tremurând din cetăţuile lor.


• 46  
  Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,


• 47  
  Dumnezeu, Răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele


• 48  
  şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.


• 49  
  De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.


• 50  
  El dă mari izbăviri împăratului Său şi dă îndurare unsului Său: lui David şi seminţei lui pe vecie.