Psalmii, Capitolul 84

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!


• 2  
  Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel Viu!


• 3  
  Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rândunica un cuib unde îşi pune puii… Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, împăratul meu şi Dumnezeul meu!


• 4  
  Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire)


• 5  
  Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.


• 6  
  Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.


• 7  
  Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.


• 8  
  Doamne Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! – (Oprire)


• 9  
  Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!


• 10  
  Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!


• 11  
  Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.


• 12  
  Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!