-
1
„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!”
-
2
Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului,
-
3
şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.
-
4
Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
-
5
Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.
-
6
Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
-
7
i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
-
8
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
-
9
Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
-
10
Cei ce şedeau în întuneric şi umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
-
11
pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
-
12
El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
-
13
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
-
14
I-a scos din întuneric şi de umbra morţii şi le-a rupt legăturile.
-
15
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
-
16
Căci El a sfărâmat porţi din aramă şi a rupt zăvoare din fier.
-
17
Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
-
18
Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.
-
19
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
-
20
a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă.
-
21
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
-
22
Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
-
23
Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari,
-
24
aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
-
25
El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
-
26
Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.
-
27
Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa.
-
28
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
-
29
A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.
-
30
Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
-
31
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
-
32
Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
-
33
El preface râurile în pustiu, şi izvoarele de apă, în pământ uscat,
-
34
ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
-
35
Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de ape.
-
36
Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
-
37
însămânţează ogoare, sădesc vii şi-i culeg roadele.
-
38
El îi binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
-
39
Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
-
40
El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
-
41
dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
-
42
„Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!”
-
43
Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.