Iov, Capitolul 7
-
Iov deznădăjduit.
1Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua. -
2
Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
-
3
aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.
-
4
Mă culc şi zic: „Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?” Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
-
5
Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
-
6
Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
-
7
Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
-
8
Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
-
9
Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa morţilor!
-
10
Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
-
11
De aceea nu-mi voi ţine gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.
-
12
Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?
-
13
Când zic: „Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,”
-
14
atunci mă înspăimânţi prin vise, mă îngrozeşti prin vedenii.
-
15
Ah! aş vrea mai bine gâtuirea, mai bine moartea decât aceste oase!
-
16
Le dispreţuiesc!… nu voi trăi în veci… Lasă-mă, căci doar o suflare mi-e viaţa!
-
17
Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el,
-
18
să-l cercetezi în toate dimineţile şi să-l încerci în toate clipele?
-
19
Când vei înceta odată să mă priveşti? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
-
20
Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
-
21
Pentru ce nu-mi ierţi păcatul şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărână, şi când mă vei căuta, nu voi mai fi!”