-
1
Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
-
2
Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc?
-
3
Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
-
4
Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
-
5
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
-
6
I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
-
7
El râde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.
-
8
Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.
-
9
Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
-
10
Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
-
11
Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
-
12
Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
-
13
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
-
14
Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
-
15
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
-
16
Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
-
17
Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere.
-
18
Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
-
19
Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
-
20
Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
-
21
Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
-
22
îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
-
23
Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
-
24
fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
-
25
La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
-
26
Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
-
27
Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi?
-
28
El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
-
29
De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
-
30
Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.”