Iov, Capitolul 19

• Răspunsul lui Iov.

  1  
  Iov a luat cuvântul şi a zis:


• 2  
  „Până când îmi veţi întrista sufletul şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?


• 3  
  Iată că de zece ori m-aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?


• 4  
  Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.


• 5  
  Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?


• 6  
  Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte şi mă înveleşte cu laţul Lui.


• 7  
  Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!


• 8  
  Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele.


• 9  
  M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap,


• 10  
  m-a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.


• 11  
  S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.


• 12  
  Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum până la mine şi au tăbărât în jurul cortului meu.


• 13  
  A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine.


• 14  
  Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.


• 15  
  Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.


• 16  
  Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.


• 17  
  Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.


• 18  
  Până şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.


• 19  
  Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.


• 20  
  Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.


• 21  
  Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.


• 22  
  De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?


• 23  
  Oh! Aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;


• 24  
  aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie…


• 25  
  Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.


• 26  
  Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.


• 27  
  Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.


• 28  
  Atunci veţi zice: „Pentru ce-l urmăream noi?” Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.


• 29  
  Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.”