Iov, Capitolul 32

• Cuvântarea lui Elihu.

  1  
  Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.


• 2  
  Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.


• 3  
  Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osândeau pe Iov.


• 4  
  Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.


• 5  
  Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.


• 6  
  Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis: „Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni: de aceea m-am temut şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.


• 7  
  Eu îmi ziceam: „Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.”


• 8  
  Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.


• 9  
  Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.


• 10  
  Iată de ce zic: Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.


• 11  
  Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.


• 12  
  V-am dat toată luarea aminte; şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat, niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.


• 13  
  Să nu ziceţi însă: „În el, noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!”


• 14  
  Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.


• 15  
  Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvântul!


• 16  
  Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările, până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.


• 17  
  Vreau să răspund şi eu la rândul meu, vreau să spun şi eu ce gândesc.


• 18  
  Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;


• 19  
  lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.


• 20  
  Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.


• 21  
  Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;


• 22  
  căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu.