Iov, Capitolul 16
-
Răspunsul lui Iov.
1Iov a luat cuvântul şi a zis: -
2
„Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi.
-
3
Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
-
4
Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
-
5
v-aş mângâia cu gura şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
-
6
Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
-
7
Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!
-
8
M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuieşte în faţă.
-
9
Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
-
10
Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se înverşunează cu toţii după mine.
-
11
Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mâinile celor răi.
-
12
Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.
-
13
Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,
-
14
mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
-
15
Mi-am cusut un sac pe piele şi mi-am prăvălit capul în ţărână.
-
16
Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
-
17
Totuşi n-am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
-
18
Pământule, nu-mi acoperii sângele, şi vaietele mele să n-aibă margine!
-
19
Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
-
20
Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,
-
21
să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
-
22
Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.