-
1
Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
-
2
Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
-
3
Pieirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
-
4
N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
-
5
Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune:
-
6
să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană şi-mi va vedea neprihănirea!
-
7
De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
-
8
atunci eu să semăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!
-
9
Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu,
-
10
atunci nevasta mea să macine pentru altul şi s-o necinstească alţii!
-
11
Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
-
12
un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
-
13
De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se certau cu mine,
-
14
ce aş putea să fac, când Se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?
-
15
Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?
-
16
Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
-
17
dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
-
18
eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;
-
19
dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
-
20
fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
-
21
dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;
-
22
atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!
-
23
Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
-
24
Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu eşti nădejdea mea;”
-
25
dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;
-
26
dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă,
-
27
şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:
-
28
şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
-
29
Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
-
30
eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem;
-
31
dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?”
-
32
Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
-
33
dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii şi mi-am închis nelegiuirile în sân,
-
34
pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul…
-
35
Oh! de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
-
36
Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
-
37
să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
-
38
Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;
-
39
dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni:
-
40
atunci să crească spini din el în loc de grâu, şi neghină în loc de orz!” Sfârşitul cuvintelor lui Iov.