Proverbele, Capitolul 29

• 1  
  Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac. –


• 2  
  Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme. –


• 3  
  Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –


• 4  
  Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. –


• 5  
  Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. –


• 6  
  În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. –


• 7  
  Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă. –


• 8  
  Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. –


• 9  
  Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –


• 10  
  Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –


• 11  
  Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. –


• 12  
  Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi. –


• 13  
  Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi.


• 14  
  Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –


• 15  
  Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –


• 16  
  Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. –


• 17  
  Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului. –


• 18  
  Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte Legea! –


• 19  
  Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă. –


• 20  
  Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. –


• 21  
  Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. –


• 22  
  Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. –


• 23  
  Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –


• 24  
  Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic. –


• 25  
  Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. –


• 26  
  Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.


• 27  
  Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.