Proverbele, Capitolul 26

• 1  
  Cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.


• 2  
  Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. –


• 3  
  Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor.


• 4  
  Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. –


• 5  
  Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. –


• 6  
  Cel ce trimite o solie printr-un nebun îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea. –


• 7  
  Cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. –


• 8  
  Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun. –


• 9  
  Ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. –


• 10  
  Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi. –


• 11  
  Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. –


• 12  
  Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. –


• 13  
  Leneşul zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu!”


• 14  
  Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui.


• 15  
  Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. –


• 16  
  Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.


• 17  
  Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi.


• 18  
  Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare,


• 19  
  aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!” –


• 20  
  Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.


• 21  
  După cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta.


• 22  
  Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor. –


• 23  
  Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.


• 24  
  Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.


• 25  
  Când îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.


• 26  
  Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare. –


• 27  
  Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.


• 28  
  Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. –