Proverbele, Capitolul 17

• 1  
  Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –


• 2  
  Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.


• 3  
  Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. –


• 4  
  Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –


• 5  
  Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –


• 6  
  Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. –


• 7  
  Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –


• 8  
  Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. –


• 9  
  Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –


• 10  
  O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. –


• 11  
  Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –


• 12  
  Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. –


• 13  
  Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –


• 14  
  Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –


• 15  
  Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –


• 16  
  La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte. –


• 17  
  Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. –


• 18  
  Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. –


• 19  
  Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –


• 20  
  Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –


• 21  
  Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –


• 22  
  O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. –


• 23  
  Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească şi căile dreptăţii. –


• 24  
  Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –


• 25  
  Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut. –


• 26  
  Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –


• 27  
  Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. –


• 28  
  Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura. –