Proverbele, Capitolul 21

• 1  
  Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. –


• 2  
  Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.


• 3  
  A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decât jertfele.


• 4  
  Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu este decât păcat. –


• 5  
  Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. –


• 6  
  Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. –


• 7  
  Silnicia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept. –


• 8  
  Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.


• 9  
  Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare. –


• 10  
  Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui. –


• 11  
  Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept, şi când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. –


• 12  
  Cel neprihănit se uită la casa celui rău şi vede ce repede sunt aruncaţi cei răi în nenorocire. –


• 13  
  Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga. –


• 14  
  Un dar făcut în taină potoleşte mânia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie. –


• 15  
  Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru cei ce fac răul este o groază. –


• 16  
  Omul care se abate de la calea înţelepciunii se va odihni în adunarea celor morţi. –


• 17  
  Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. –


• 18  
  Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. –


• 19  
  Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă. –


• 20  
  Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. –


• 21  
  Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. –


• 22  
  Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor şi doboară puterea în care se încredeau. –


• 23  
  Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. –


• 24  
  Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngâmfării.


• 25  
  Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile. –


• 26  
  Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie. –


• 27  
  Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite. –


• 28  
  Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă. –


• 29  
  Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. –


• 30  
  Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului. –


• 31  
  Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. –