Proverbele, Capitolul 1

• Strigarea înţelepciunii.

  1  
  Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,


• 2  
  pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;


• 3  
  pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;


• 4  
  ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă –


• 5  
  să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă –


• 6  
  pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc.


• 7  
  Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.


• 8  
  Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!


• 9  
  Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău.



• Ferirea de ispite.

  10  
  Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!


• 11  
  Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;


• 12  
  haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă;


• 13  
  vom găsi tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă;


• 14  
  vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!” –


• 15  
  Fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!


• 16  
  Căci picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge.


• 17  
  Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;


• 18  
  căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.


• 19  
  Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig, lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.



• Cei neascultători.

  20  
  Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:


• 21  
  strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:


• 22  
  „Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura şi vor urî nebunii ştiinţa?


• 23  
  Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…


• 24  
  Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama,


• 25  
  fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele,


• 26  
  de aceea şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,


• 27  
  când vă va apuca groaza ca o furtună şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea.


• 28  
  Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.


• 29  
  Pentru că au urât ştiinţa şi n-au ales frica Domnului,


• 30  
  pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele.


• 31  
  De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor.


• 32  
  Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;


• 33  
  dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.