Luca, Capitolul 22

• Sfat împotriva lui Isus.

  1  
  Praznicul Azimelor, numit Paştile, se apropia.


• 2  
  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.


• 3  
  Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.


• 4  
  Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.


• 5  
  Ei s-au bucurat şi au căzut la învoială să-i dea bani.


• 6  
  După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.



• Prăznuirea Paştelor.

  7  
  Ziua praznicului Azimelor, în care trebuiau jertfite paştile, a venit.


• 8  
  Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne paştile, ca să mâncăm.”


• 9  
  „Unde voieşti să pregătim?”, L-au întrebat ei.


• 10  
  El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra


• 11  
  şi spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul îţi zice: „Unde este odaia pentru oaspeţi în care să mănânc paştile cu ucenicii Mei?”


• 12  
  Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi paştile.”


• 13  
  Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit paştile.


• 14  
  Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.


• 15  
  El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea;


• 16  
  căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”


• 17  
  Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi;


• 18  
  pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”


• 19  
  Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”


• 20  
  Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.



• Descoperirea vânzătorului.

  21  
  Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.


• 22  
  Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!”


• 23  
  Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.



• Care este cel mai mare?

  24  
  Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare.


• 25  
  Isus le-a zis: „Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc li se dă numele de binefăcători.


• 26  
  Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.


• 27  
  Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.


• 28  
  Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.


• 29  
  De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,


• 30  
  ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”



• Înştiinţarea lui Petru.

  31  
  Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.


• 32  
  Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”


• 33  
  „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.”


• 34  
  Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.”


• 35  
  Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.


• 36  
  Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă, de asemenea, s-o ia; şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.


• 37  
  Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: „El a fost pus în numărul celor fărădelege.” Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”


• 38  
  „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Şi El le-a zis: „Destul!”



• Ghetsimani.

  39  
  După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.


• 40  
  Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”


• 41  
  Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,


• 42  
  zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”


• 43  
  Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.


• 44  
  A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.


• 45  
  După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare


• 46  
  şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”



• Prinderea lui Isus.

  47  
  Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.


• 48  
  Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”


• 49  
  Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”


• 50  
  Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.


• 51  
  Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!” Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.


• 52  
  Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege?


• 53  
  În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.”



• Tăgăduirea lui Petru.

  54  
  După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.


• 55  
  Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.


• 56  
  O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.”


• 57  
  Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.”


• 58  
  Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.”


• 59  
  Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.”


• 60  
  Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.


• 61  
  Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.”


• 62  
  Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.



• Isus înaintea Sinedriului. Osândirea.

  63  
  Oamenii care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau.


• 64  
  L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Proroceşte, cine Te-a lovit?”


• 65  
  Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri.


• 66  
  Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în soborul lor. Ei I-au zis:


• 67  
  „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;


• 68  
  şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.


• 69  
  De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”


• 70  
  Toţi au zis: „Eşti Tu, dar, Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sunt.”


• 71  
  Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”