Luca, Capitolul 2

• Naşterea lui Isus Hristos.

  1  
  În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.


• 2  
  Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.


• 3  
  Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.


• 4  
  Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David –


• 5  
  să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.


• 6  
  Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.


• 7  
  Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.



• Păstorii din Betleem.

  8  
  În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.


• 9  
  Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.


• 10  
  Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:


• 11  
  astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.


• 12  
  Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”


• 13  
  Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:


• 14  
  „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”


• 15  
  După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”


• 16  
  S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle.


• 17  
  După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.


• 18  
  Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.


• 19  
  Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.


• 20  
  Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.



• Isus adus în Templu.

  21  
  Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.


• 22  
  Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului –


• 23  
  după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” –


• 24  
  şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.



• Cântarea lui Simeon.

  25  
  Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.


• 26  
  Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.


• 27  
  El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,


• 28  
  Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:


• 29  
  „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.


• 30  
  Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,


• 31  
  pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,


• 32  
  lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”


• 33  
  Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.


• 34  
  Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.


• 35  
  Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”


• 36  
  Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.


• 37  
  Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.


• 38  
  A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.



• Întoarcerea la Nazaret.

  39  
  După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.


• 40  
  Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.



• Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani.

  41  
  Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştilui.


• 42  
  Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.


• 43  
  Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.


• 44  
  Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.


• 45  
  Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.


• 46  
  După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.


• 47  
  Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.


• 48  
  Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”


• 49  
  El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”


• 50  
  Dar ei n-au înţeles spusele Lui.


• 51  
  Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.


• 52  
  Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.