Luca, Capitolul 18

• Pilda judecătorului nedrept.

  1  
  Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.


• 2  
  El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, şi de oameni nu se ruşina.


• 3  
  În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.”


• 4  
  Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, şi de oameni nu mă ruşinez,


• 5  
  totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.”


• 6  
  Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?


• 7  
  Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?


• 8  
  Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”



• Pilda vameşului şi a Fariseului.

  9  
  A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.


• 10  
  „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş.


• 11  
  Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.


• 12  
  Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”


• 13  
  Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”


• 14  
  Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.”



• Copilaşii.

  15  
  I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.


• 16  
  Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.


• 17  
  Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”



• Tânărul bogat.

  18  
  Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”


• 19  
  „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.


• 20  
  Ştii poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”


• 21  
  „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”


• 22  
  Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”


• 23  
  Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.


• 24  
  Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!


• 25  
  Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”


• 26  
  Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”


• 27  
  Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”


• 28  
  Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”


• 29  
  Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,


• 30  
  şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”



• Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.

  31  
  Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.


• 32  
  Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;


• 33  
  şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”


• 34  
  Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.



• Vindecarea unui orb la Ierihon.

  35  
  Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.


• 36  
  Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.


• 37  
  I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”


• 38  
  Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”


• 39  
  Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”


• 40  
  Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:


• 41  
  „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”


• 42  
  Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”


• 43  
  Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.