Isaia, Capitolul 24

• Iuda pustiit.

  1  
  Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;


• 2  
  cum se întâmplă preotului se întâmplă şi poporului: stăpânului, ca şi slugii; stăpânei, ca şi slujnicei; vânzătorului, ca şi cumpărătorului; celui ce dă cu împrumut, ca şi celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca şi cel căruia îi este dator.


• 3  
  Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa.


• 4  
  Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere,


• 5  
  căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic!


• 6  
  De aceea mănâncă blestemul ţara şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei.


• 7  
  Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină.


• 8  
  A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei.


• 9  
  Nu se mai cântă când se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau.


• 10  
  Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele.


• 11  
  Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară.


• 12  
  Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărâmate.


• 13  
  Da, în ţară, în mijlocul popoarelor este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinilor rămaşi după culesul viei.



• Babilonul nimicit şi Ierusalimul ridicat.

  14  
  Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înalţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. –


• 15  
  Proslăviţi, dar, pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării! –


• 16  
  De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă Celui Neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine! Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf.”


• 17  
  Groaza, groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării!


• 18  
  Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus şi se clatină temeliile pământului!


• 19  
  Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă,


• 20  
  pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică.


• 21  
  În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului.


• 22  
  Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi.


• 23  
  Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele, de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui. –