Isaia, Capitolul 10

• 1  
  „Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte


• 2  
  ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani!


• 3  
  Ce veţi face voi în ziua pedepsei şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor şi unde vă veţi lăsa bogăţia?


• 4  
  Unii vor fi îngenuncheaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi.” Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui tot întinsă este.



• Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia.

  5  
  „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele!


• 6  
  I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prade şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe.


• 7  
  Dar el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui; ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada.


• 8  
  Căci el zice: „Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi?


• 9  
  Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului?


• 10  
  După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim şi în Samaria),


• 11  
  cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?”


• 12  
  „Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe,


• 13  
  căci el a zis: „Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea – căci sunt priceput – am împins înapoi hotarele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile, şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie;


• 14  
  am pus mâna pe bogăţiile popoarelor ca pe un cuib şi cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.”


• 15  
  Se făleşte oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândreşte ferăstrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!


• 16  
  De aceea, Domnul Dumnezeul oştirilor va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici; şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc.


• 17  
  Lumina lui Israel se va preface în foc, şi Sfântul lui într-o flacără care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într-o zi.


• 18  
  Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav care cade în leşin.


• 19  
  Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul.


• 20  
  În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel.


• 21  
  O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.


• 22  
  Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea.


• 23  
  Şi nimicirea aceasta care a fost hotărâtă, Domnul Dumnezeul oştirilor o va aduce la îndeplinire în toată ţara.


• 24  
  Totuşi aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşti în Sion, nu te teme de asirian; da, el te loveşte cu nuiaua şi îşi ridică toiagul asupra ta cum făceau egiptenii.


• 25  
  Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va înceta, şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.”


• 26  
  Domnul oştirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb; şi Îşi va mai ridica toiagul o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt.


• 27  
  În ziua aceea se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui, de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.


• 28  
  El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalâcul la Micmaş.


• 29  
  Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibeea lui Saul o ia la fugă. –


• 30  
  Ridică-ţi glasul, fiica Galimului! Ia seama, Lais! Vai de tine, Anatot! –


• 31  
  Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug.


• 32  
  Încă o zi de oprire la Nob, şi ameninţă cu mâna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.


• 33  
  Iată, Domnul Dumnezeul oştirilor taie crăcile cu putere; cei mai mari sunt tăiaţi, cei mai înalţi sunt doborâţi.


• 34  
  Dă jos cu fierul crângul pădurii, şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic.