Matei, Capitolul 7
-
Despre judecăţile aspre. - Bârna şi paiul. - Lucrurile sfinte.
1Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. -
2
Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.
-
3
De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
-
4
Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…
-
5
Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
-
6
Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă.
-
Stăruinţa în rugăciune.
7Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. -
8
Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.
-
9
Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?
-
10
Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
-
11
Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!
-
12
Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii.
-
Poarta cea strâmtă.
13Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. -
14
Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
-
Proorocii mincinoşi.
15Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. -
16
Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
-
17
Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
-
18
Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
-
19
Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
-
20
Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
-
Casa zidită pe stâncă.
21Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. -
22
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
-
23
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
-
24
De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
-
25
A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
-
26
Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
-
27
A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”
-
28
După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui;
-
29
căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.