Matei, Capitolul 22

• Pilda nunţii fiului de împărat.

  1  
  Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:


• 2  
  „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.


• 3  
  A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.


• 4  
  A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.”


• 5  
  Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.


• 6  
  Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.


• 7  
  Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.


• 8  
  Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.


• 9  
  Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.”


• 10  
  Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.


• 11  
  Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.


• 12  
  „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit.


• 13  
  Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.


• 14  
  Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”



• Birul.

  15  
  Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.


• 16  
  Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.


• 17  
  Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”


• 18  
  Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?


• 19  
  Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban.


• 20  
  El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?”


• 21  
  „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”


• 22  
  Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.



• Despre înviere.

  23  
  În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:


• 24  
  „Învăţătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.”


• 25  
  Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.


• 26  
  Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.


• 27  
  La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.


• 28  
  La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”


• 29  
  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.


• 30  
  Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.


• 31  
  Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:


• 32  
  „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”


• 33  
  Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.



• Porunca cea mai mare.

  34  
  Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.


• 35  
  Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:


• 36  
  „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”


• 37  
  Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”


• 38  
  Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.


• 39  
  Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”


• 40  
  În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”



• Al cui fiu este Hristosul?

  41  
  Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:


• 42  
  „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.


• 43  
  Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:


• 44  
  „Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”?


• 45  
  Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”


• 46  
  Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.