Marcu, Capitolul 13

• Dărâmarea Ierusalimului şi venirea Fiului omului.

  1  
  Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!”


• 2  
  Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”


• 3  
  Apoi a şezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte:


• 4  
  „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”


• 5  
  Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.


• 6  
  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.


• 7  
  Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.


• 8  
  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.


• 9  
  Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie.


• 10  
  Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.


• 11  
  Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.


• 12  
  Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.


• 13  
  Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.



• Îndemn la veghere.

  14  
  Când veţi vedea „urâciunea pustiirii” stând acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.


• 15  
  Cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare şi să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea.


• 16  
  Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.


• 17  
  Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!


• 18  
  Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna.


• 19  
  Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.


• 20  
  Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.


• 21  
  Dacă vă va zice cineva atunci: „Iată, Hristosul este aici” sau: „Iată-L acolo”, să nu-l credeţi.


• 22  
  Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.


• 23  
  Păziţi-vă, iată că vi le-am spus toate dinainte.


• 24  
  Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,


• 25  
  stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.


• 26  
  Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.


• 27  
  Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.


• 28  
  Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.


• 29  
  Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.


• 30  
  Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri.


• 31  
  Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.


• 32  
  Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.


• 33  
  Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea.


• 34  
  Se va întâmpla ca şi cu un om plecat în altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze.


• 35  
  Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa.


• 36  
  Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.


• 37  
  Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”