Exodul, Capitolul 20

• Cele 10 porunci.

  1  
  Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis:


• 2  
  „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.


• 3  
  Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.


• 4  
  Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.


• 5  
  Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,


• 6  
  şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.


• 7  
  Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.


• 8  
  Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.


• 9  
  Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.


• 10  
  Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.


• 11  
  Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.


• 12  
  Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.


• 13  
  Să nu ucizi.


• 14  
  Să nu preacurveşti.


• 15  
  Să nu furi.


• 16  
  Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.


• 17  
  Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.



• Spaima poporului; legea altarului.

  18  
  Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare.


• 19  
  Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”


• 20  
  Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.”


• 21  
  Poporul stătea în depărtare; iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.


• 22  
  Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri.


• 23  
  Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.


• 24  
  Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile de tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi binecuvânta.


• 25  
  Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.


• 26  
  Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.”