Ezechiel, Capitolul 19

• Plângeri asupra domnitorilor lui Israel.

  1  
  „Tu însă fă o plângere asupra domnului lui Israel


• 2  
  şi zi: „Ce era mama ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei.


• 3  
  A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuţ, a învăţat să sfâşie prada; şi a mâncat oameni.


• 4  
  Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului.


• 5  
  Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta şi că s-a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt pui şi l-a făcut leuţ.


• 6  
  El a umblat cu leii, s-a făcut leuţ, a învăţat să sfâşie prada şi a mâncat oameni.


• 7  
  A năvălit în palatele lor şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.


• 8  
  Dar împotriva lui s-au înşiruit neamurile din toate ţinuturile dimprejur. I-au întins laţuri, şi a fost prins în groapa lor.


• 9  
  I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cuşcă şi l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetăţuie ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel. –


• 10  
  Mama ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe din pricina belşugului apelor.


• 11  
  Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei întrecea ramurile stufoase şi atrăgea privirile cu înălţimea ei şi prin mulţimea mlădiţelor ei.


• 12  
  Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ; vântul de răsărit i-a uscat rodul; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat şi le-a mâncat focul.


• 13  
  Şi acum este sădită în pustiu, într-un pământ uscat şi fără apă.


• 14  
  Din mlădiţele ei a ieşit foc, şi i-a mâncat rodul; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale şi va sluji drept cântare de jale.”