2 Samuel, Capitolul 22

• Cântarea lui David.

  1  
  David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.


• 2  
  El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu.


• 3  
  Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.


• 4  
  Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.


• 5  
  Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;


• 6  
  legăturile mormântului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.


• 7  
  În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.


• 8  
  Atunci pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.


• 9  
  Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.


• 10  
  A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.


• 11  
  Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului;


• 12  
  era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.


• 13  
  Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.


• 14  
  Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;


• 15  
  a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.


• 16  
  Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.


• 17  
  El Şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;


• 18  
  m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decât mine.


• 19  
  Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,


• 20  
  El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit pentru că mă iubeşte.


• 21  
  Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele;


• 22  
  căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.


• 23  
  Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.


• 24  
  Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.


• 25  
  De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înaintea Lui.


• 26  
  Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,


• 27  
  cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.


• 28  
  Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta cobori pe cei mândri.


• 29  
  Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.


• 30  
  Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.


• 31  
  Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţat; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.


• 32  
  Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?


• 33  
  Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.


• 34  
  El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte.


• 35  
  Îmi deprinde mâinile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.


• 36  
  Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.


• 37  
  Lărgeşti drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.


• 38  
  Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc.


• 39  
  Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.


• 40  
  Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.


• 41  
  Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.


• 42  
  Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!


• 43  
  Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.


• 44  
  Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.


• 45  
  Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.


• 46  
  Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies afară din cetăţuie.


• 47  
  Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,


• 48  
  Dumnezeu, care este Răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele


• 49  
  şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.


• 50  
  De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cânta spre slava Numelui Tău.


• 51  
  El dă mari izbăviri împăratului Său şi arată milă unsului Său: lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna.”