Ioan, Capitolul 1

• Întruparea Cuvântului.

  1  
  La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.


• 2  
  El era la început cu Dumnezeu.


• 3  
  Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.


• 4  
  În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.


• 5  
  Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.


• 6  
  A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.


• 7  
  El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.


• 8  
  Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.


• 9  
  Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.


• 10  
  El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.


• 11  
  A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.


• 12  
  Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;


• 13  
  născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.


• 14  
  Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. –


• 15  
  Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”. –


• 16  
  Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;


• 17  
  căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.


• 18  
  Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”



• Mărturia lui Ioan Botezătorul.

  19  
  Iată mărturisirea făcută de Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?”


• 20  
  El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.


• 21  
  Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”


• 22  
  Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”


• 23  
  „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustiu: „Neteziţi calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.”


• 24  
  Trimişii erau din partea fariseilor.


• 25  
  Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?”


• 26  
  Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.


• 27  
  El este Acela care vine după mine – şi care este înaintea mea – eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.”


• 28  
  Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.



• Mielul lui Dumnezeu.

  29  
  A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!


• 30  
  El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un Om care este înaintea mea, căci era înainte de mine.


• 31  
  Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”


• 32  
  Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.


• 33  
  Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.”


• 34  
  Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”



• Cei dintâi ucenici.

  35  
  A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.


• 36  
  Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”


• 37  
  Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus.


• 38  
  Isus S-a întors; şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabi (care tălmăcit înseamnă Învăţătorule), unde locuieşti?”


• 39  
  „Veniţi de vedeţi”, le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.


• 40  
  Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.


• 41  
  El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care tălmăcit înseamnă Hristos).


• 42  
  Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care tălmăcit înseamnă Petru).


• 43  
  A doua zi Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.”


• 44  
  Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.


• 45  
  Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”


• 46  
  Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!”, i-a răspuns Filip.


• 47  
  Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”


• 48  
  „De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”


• 49  
  Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”


• 50  
  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”


• 51  
  Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.”