Deuteronomul, Capitolul 19

• Cetăţile de scăpare.

  1  
  După ce Domnul Dumnezeul tău va nimici toate neamurile acelea a căror ţară ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni şi vei locui în cetăţile şi în casele lor,


• 2  
  să desparţi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău.


• 3  
  Să faci drumuri şi să împarţi în trei părţi ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentru ca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea.


• 4  
  Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.


• 5  
  Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său şi-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa;


• 6  
  pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaş aproapelui său.


• 7  
  De aceea îţi dau porunca aceasta: Să desparţi trei cetăţi.


• 8  
  Când Domnul Dumnezeul tău îţi va lărgi hotarele, cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a făgăduit părinţilor tăi că ţi-o va da,


• 9  
  – numai să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi, ca să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să umbli întotdeauna pe căile Lui – atunci să mai adaugi trei cetăţi la cele trei,


• 10  
  pentru ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă de moştenire Domnul Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de omor.


• 11  
  Dar dacă un om fuge într-una din aceste cetăţi, după ce a întins laţuri aproapelui său din vrăjmăşie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit aşa încât i-a pricinuit moartea,


• 12  
  bătrânii din cetatea lui să trimită să-l prindă şi să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară.


• 13  
  Să n-ai milă de el şi să ştergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii fericit.



• Martorii mincinoşi.

  14  
  Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care vei avea-o în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău.


• 15  
  Un singur martor nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori.


• 16  
  Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire,


• 17  
  cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă.


• 18  
  Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,


• 19  
  atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.


• 20  
  În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.


• 21  
  Să n-ai nicio milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.