Valeriu Ghileţchi: „Naşterea lui Isus – o mare bucurie”

Luca 2: 6. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.” 7. Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. 8. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. 9. Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. 10. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. Psalmii 137 1. Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion. 2. În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele. 3. Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” – 4. Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin? 5. Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei! 6. Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! Sursa: Valeriu Ghileţchi