Una dintre victimele incendiului din Piatra Neamț era mamă pentru zeci de orfani | Știre Alfa Omega TV

La Piatra Neamț, una din cele 10 persoane care au murit în urma incediului de la ATI era o soră în credință. E vorba de Tatiana Gavril, căreia i se spunea Mama Tatiana, pentru că a crescut, timp de 25 de ani, pe lângă cei 6 copii ai ei, alte zeci de copii abandonați.

Tatiana Gavril, în vârstă de 67 de ani, a murit în urma incendiului de la secția ATI a spitalului Piatra Neamț. Avea șase copii biologici și de 25 de ani mai avea grijă și de alții la Casa Ray, orfelinatul coordonat de ea și de către soțul ei, Mihai. Ambii s-au infectat cu coronavirus, dar și alți copii din orfelinat. „Mama Tatiana”, așa cum i se spunea, a avut dificultăți respiratorii și saturația scăzută. Din acest motiv, a fost internată în spital și transferată la secția ATI.

„La finalul lunii octombrie, din păcate am avut primele infectări cu Covid-19. Pe rând, treptat, au fost depistați pozitiv 7 copii și părinții căminului, mama Tatiana și tata Mihai. Dumnezeu ne-a binecuvântat pe toți cu forme ușoare ale bolii, care au putut fi tratate acasă, cu excepția mamei Tatiana care a început să simtă dificultate în respirație, saturația de oxigen i-a scăzut până la 85, așa că a fost internată în spital. Deoarece starea ei s-a înrăutățit și mai mult, saturația scăzându-i până la 63, a fost transferată pe secția ATI a spitalului, unde a fost conectată la două surse de oxigen și i s-a administrat maximul de medicamentație”, se arată într-un mesaj publicat pe site-ul oficial al orfelinatului.

„Starea de sănătate a Tatianei Gavril începea să se îmbunătățească și în ziua în care s-a produs tragicul incendiu, avea saturația de 99, atunci fiind și mutată în respectivul salon. „Starea mamei ușor, ușor începuse să se îmbunătățească. Saturația a început să crească la 80, apoi 85, apoi 91 iar în nefericita zi, cu măștile de oxigen, atinsese chiar saturația de 99. Avusese câteva zile în care nu putea să stea la marginea patului pentru că toate extremitățile i se învinețeau, ceea ce indică cheaguri și circulație sangvină blocată, dar și în această direcție începuse să se vadă îmbunătățire, de 2 zile, stătea la marginea patului fără să se mai învinețească.”

Persoanele care o îndrăgeau credeau că o vor vedea în curând, mai ales că starea ei era mai bună. „Aveam speranța că ne vom revedea cu bine acasă și îi vom sărbători aniversarea în luna decembrie. O așteptam cu toții plini de nerăbdare și așteptam cu sufletul la gură, minut de minut vești bune despre ea, însă…un trăsnet ne-a lovit pe toți când am auzit că este un incendiu la spital, pe secția ATI de la etajul 2, loc în care fusese mutată chiar în acea zi…”, potrivit mesajului publicat pe site-ul orfelinatului Casa Ray.

Povestea Casei Ray a fost demarat în 1995 de către Misiunea Creștină Betesda Maranata cu sprijinul unor organizații umanitare, biserici și persoane particulare. Din 1995 până acum mai bine de 150 de copii au beneficiat de ajutor în acest cămin unde au primit nu doar îngrijire, ci și călăuzire spirituală. În centru se află acum peste 20 copii. 

Urmăriți în continuare un reportaj Alfa Omega TV despre povestea completă a Casei Ray:

Mihai Gavril este soțul Tatianei Gavril. El vorbește despre Casa Ray. Cum s-a născut în inima lui această dorință și care este viziunea pe care o are cu privire la acest cămin? De asemenea, Mihai mărturisește câteva din experiențele pe care le-a avut de-a lungul timpului și cum Dumnezeu i-a purtat de grijă și l-a călăuzit în slujirea pe care o face:

Părăsit de părinți imediat după ce s-a născut, Alexandru este doar unul din cei peste 150 de copii care au crescut în Casa Ray. El a fost nevoit să-și petreacă primii ani de viață în plasament, mergând de la o familie la alta. Viața lui a început sa devină stabilă atunci când a ajuns în cadrul familiei în care este astăzi. Aici, Alexandru L-a cunoscut pe Dumnezeu și a devenit un tânăr responsabil. Urmărește povestea lui în continuare: 

 Vă îndemnăm să ne rugăm pentru cei dragi ai Mamei Tatiana care suferă nespus acum. Gândurile și rugăciunile noastre sunt alături de toate victimele incediului, care au rămas în viață, de familiile și prietenii lor.