Tu ce lași moștenire copiilor tăi?

Mama și tata au învățat cum să supraviețuiască în timpul Marii Depresiuni, crescând în familii ce se ocupau cu muncile agricole. A fost un lucru bun pentru familia noastră. Economia a înregistrat o scădere, darce tata lucra din greu și încercă să înceapă o afacere nouă. Cu patru copii mici de îngrijit, a fost o provocare, dar în timp, tata a reușit. În copilărie am văzut perseverența demnă de urmat a părinților mei. Ei nu aveau o educație superioară, dar au făcut totul pentru a ne oferi o viață mai ușoară decât avuseră ei – și un viitor mai bun. Au transpirat muncind din greu grădinile, ei au pus mereu pe masă ceva e mâncare și niciodată nu se întrebau de unde vine următoarea masă. Nu am nicio amintire că mama s-a plâns vreodată. S-a descurcat cu ceea ce avea. Am stabilit o armonie plăcută în casa noastră, ne-au dus la biserică, ne-au croit hainele și am conservat alimentele din grădină, au crescut găini și au avut vaci pentru lapte și unt. Odată cu începerea noii afaceri, tată a muncit foarte mult și a reușit să obțină mai mult, fiind ambițios, harnic și dornic de a învăța. El știa, de asemenea, că soția lui credea în el și îi susținea visele. Când el venea acasă seara, se simțea bucuros și împlinit și vedea locuința ca pe „,,un colț de rai”, se odihnea câteva ore și iar pleca să-și îndeplinească sarcinile, a doua zi dimineață. Mama îl iubea pe Dumnezeu și a dat tot ce este mai bun pentru a ne învăța despre El. Faptele ei pline de dragoste, de credință, au fost cele mai bune lecții. Se trezea devreme pentru a pregăti micul dejun, a avut o zi întreagă și totuși, această femeie micuță avea energia de a ne întrece pe toți la orice probă. A făcut ca viața noastră să fie plăcută, distractivă. Îmi amintesc că o furtună cu gheață care a lovit ,,micul nostru colț de rai. Liniile de curent pe care erau țurțuri de gheață au fost rupte, iar stâlpii doborâți din cauza căderii copacilor. Electricitatea a fost oprită mai multe zile. Mama a făcut foc în șemineu. Am stat în camera de zi. Înfășurându-ne în mai multe straturi de haine pentru a ne încălzi, a făcut un foc în curtea din față. În mintea mea, îi văd fața acum, strălucind de la lumină și căldura focului. Zâmbea. ,,Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine.” (Proverbe 31:25) Am văzut-o pe Mama zâmbind în vremurile grele, pentru că speranța ei era în Dumnezeu. Părinții mei și-au atins visele pentru noi. Ca frate mai mare, am dus cărbune din casă pentru un încălzitor de lemn, dar sora mea cu opt ani mai mică, a crescut învățând să utilizeze un cuptor cu microunde. Cu toții am terminat școala și am continuat să ne urmăm cu succes visele. Mama și tata ne-au lăsat o moștenire bogată: lecțiile zilnice despre Dumnezeu, speranță, iubire, muncă grea și perseverență în încercările vieții. Pe măsură ce copiii cresc, nu îți dai seama că aceste lecții de caracter își pun amprenta zilnic și vor deveni o parte a viitorului. ,,…dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.” (2Tesaloniceni 3:19b) Copiii ne-au privit cu mirare îndeplinîndu-ne visele prin victorii, și da, ne-au văzut chiar și eșecurile. Astăzi, moștenirea părinților noștri trăiește pe măsură ce urmărim o nouă generație încercând să le fim model în credință, speranță, dragoste, muncă grea, perseverență etc. A fost și este o moștenire pe care trebuie să continuăm să o lăsăm copiilor. Bobbie King Iliff – CBN Devotions