Sport și studiu biblic, un nou mijloc de a cuceri tinerii pentru Cristos în Madagascar

În urmă cu doi ani am început un proiect și o colaborare mai strânsă între noi, familia Șaitiș (Marcel și Ioana), reprezentând Misiunea Română „Joy 4 Madagascar”, CRST (Centrul Român de Studii Transculturale din Agigea), condus de Directoarea Ina Hrișcă și APME (Agenția Penticostală de Misiune Externă), condus de păstorul Ghiță Rițișan. Proiectul privea crearea unui cadru pentru stagiul misionar al unor studenți cu „profil misionar” din anul al doilea, studenți la CRST, care să vină pentru 6 săptămâni la noi și să lucreze alături de noi în proiectele Misiunii Joy 4 Madagascar: lucrări spirituale, educaționale, de ajutorare sau chiar medicale, dacă este cazul și există specializarea studenților. Anul trecut a venit la noi Denisa Moldovan. Stagiul ei a fost un adevărat succes și binecuvântare pentru noi și pentru ea, așa că a revenit ca misionară alături de echipa noastră acum o lună. Așteaptă viză pe termen lung și suntem încântați să ne fie parteneră de lucrare. Anul acesta, pentru luna ianuarie până în 18 februarie, l-am avut ca student stagiar în misiune pe Daniel Silaghi, din Oradea. Când am discutat cu Daniel ce ar dori să facă, am fost surprins: evanghelizare prin sport. Sincer, nu am mai întâlnit un asemenea mod de a pune două lucruri împreună: evanghelizare și sport. Asta pentru că eu nu sunt un sportiv și pentru că sunt probabil mai conservator ca și stil de gândire evanghelic. Am discutat cu echipa Joy 4 Madagascar, cei mai apropiați din echipă și am văzut că fața lor strălucea de bucurie. Ei mi-au spus că va prinde acest mod de a evangheliza prin sport. Am ales două moduri în care să lucreaze Daniel: Să meargă miercuri, joi și vineri la cele trei școli partenere: Le Manoro, Les Moineaux Rouges și Les Pigeons și să se implice în orele lor de Educație Fizică și Sport (EPS), predându-le în același timp lecții biblice. Să creez o echipă „ad-hoc” de fotbal din tinerii din Bisericile Penticostale Assemblée de Dieu și să folosim fotbalul ca să atragem tinerii și oamenii alături de teren, apoi să le vestim Evanghelia. Trebuia să atingem toate cele 12 cartiere ale orașului Antsirabe, având meciuri miercuri după amiaza și sâmbătă după amiaza. Prima variantă, cea legată de Educația fizică și Evanghelia predată în școală la orele de Educație Fizică și Sport mi se părea fezabilă, iar rezultatul a fost cu adevărat o mare binecuvântare. Daniel a fost constant, iar în proiect ne-a ajutat atât Denisa Moldovan, care îl traducea miercuri la Le Manoro (Izvorul), Florin Popa la Les Moineaux Rouges (Vrăbiuțele Roșii), iar eu ieșeam din oraș și mergeam vinerea cu el la Les Pigeons (Porumbeii). Daniel a ținut cu seriozitatea studii biblice legate de viețile unor oameni ai lui Dumnezeu: Ehud (Judecători 3 – despre handicapuri și puterea lui Dumnezeu care vine dintr-o relație strânsă cu El), Barac și Debora (lucrul în echipă – Judecători 4), Ghedeon (Judecători 6 – încrederea în Dumnezeu) și Pavel (revelația și întâlnirea lui cu Hristos pe drumul spre Damasc – Faptele Apostolilor 9). Alături de aceste lecții biblice ne-a vorbit tuturor despre importanța mișcării, beneficiile sportului sau ale dezvoltării armonioase a corpului). Cei de la Les Moineaux Rouges nu doreau să facă sport cu copiii din clasele mici, că spuneau că sunt prea slabi, nu prea mănâncă pe acasă și ar putea leșina în urma mișcării de la Educație Fizică și Sport. La finalul celor 4 lecții, îi tot mulțumeau atât lui Daniel, cât și mie pentru că i-am ajutat să vadă diferit lucrurile. Copiii erau plini de energie și bucurie și jucau fotbal cu o minge, îngrămădiți pe un mic teren din curtea școlii. Lecțiile biblice au fost foarte valoroase și au binecuvântat atât pe copii, cât și pe profesorii care au ascultat aceste lecții. Ne-am rugat de fiecare dată cu ei, pentru ei și pentru profesorii lor. Cel de-al doilea proiect s-a concretizat într-un turneu de fotbal și evanghelizare numit ”Speranța Campionilor”. Mizam pe câteva lucruri: am creat tricouri atrăgătoare pentru echipa Joy4Madagascar, am avut un set de tricouri pentru „adversari”, ca să vadă că îi respectăm, am avut un arbitru oficial (prieten) care arbitra, am stabilit reguli clare (nu jucăm pentru scor, ci pentru relaxare și avem ca scop evanghelizarea oamenilor), am avut două difuzoare mari și doi-trei dintre păstori comentau meciul de pe marginea terenului, iar apoi, în pauză și la final de meci, făceam evanghelizare. Am crezut că vom avea problemă să ne creăm o echipă, dar fiecare biserică s-a implicat din plin, așa că la un moment dat aveam peste 40 de tineri și 6 păstori dornici să intre în teren și să joace, iar apoi stăteau la evanghelizare (unii dintre ei chiar au avut nevoie să fie evanghelizați), dădeau broșuri oamenilor care ascultau și au creat o relație care nu exista înainte între ei. În loc de 12 meciuri, câte ne-am propus, am avut doar 10 meciuri. La unele dintre ele am participat și 300 de persoane, pe care i-am strâns apoi în jurul nostru și cărora le-am vorbit despre Domnul Isus Hristos, chemându-i la o decizie clară pentru viața lor. La altele, au fost 40-50 de persoane, în afară de echipa adversă. Acest turneu a adus împreună tinerii din mai multe biserici și ne-a făcut să întărim relații și prietenii pe care era greu să le stabilim în alte feluri. Nu sunt un mare fan „fotbal”, însă Turneul „Speranța Campionilor” m-a pus în postura de a predica despre „Speranța noastră – Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”, despre „a fi Campion în meciul vieții, fapt care se poate doar avându-L pe Hristos ca Mântuitor și Domn”, despre faptul că „cu Dumnezeu în viața noastră, suntem Campioni”, despre lupta împotriva ispitelor și păcatului, folosind analogiile sportive folosite de Apostolul Pavel pentru a-i chema la împăcare cu Dumnezeu (Filipeni 3, Coloseni 1, 1Corinteni 9, 2Corinteni 10, Efeseni 6, 1Timotei6:12, Evrei 12). Daniel Silaghi și-a terminat stagiul misionar la noi. Ne-a împins puțin limitele minții și ne-a pus creativitatea la încercare, însă ceea ce a ieșit de aici ne-a binecuvântat pe toți. A fost binecuvântată lucrarea lui Dumnezeu din orașul Antsirabe și împrejurimi. Suntem mulțumitori că a venit la noi, suntem mulțumitori că am lucrat împreună. Ne-am întâlnit cu păstorii Bisericilor Penticostale Assemblee de Dieu la o ultimă masă, împreună cu Daniel. Toți au fost recunoscători pentru acest mod „atipic”, dar fructuos de a lucra împreună. Tinerii lor au fost încântați. Vor să continue. Pentru Joy4Madagascar, a fost un pas înainte și a fost o expunere la un nou mod de a lucra. Dar am câștigat de aici multe: oameni intrați în Împărăția lui Dumnezeu, tineri apropiați de misionarii români, prieteni pentru viitor. Dumnezeu să fie lăudat pentru toate! Autor: Marcel Saitiș Misionar român în Madagascar