25 Mar, 2020

Siguranța Mântuirii o lucrare sută la sută divină!

Siguranța Mântuirii în Romani 8:28-39

Mântuirea nu este un obiect, un lucru, sau o jucărie  vizibilă pe care oamenii o au în posesie și pot face ce doresc cu ea. Mântuirea este lucrarea sfântă și inteligibilă a lui Dumnezeu, o lucrare completă, desăvârșită, inegalabilă, pe care El a planificat-o, a  inițiat-o, a întreținut-o și a finalizat-o în viața aleșilor Lui.

Siguranţa mântuirii trebuie crezută şi aprobată de orice credincios născut din nou pentru că, Întreaga Scriptură susține aceasta și chiar în acest text, putem privi cu acuratețe la trei asigurări precise cu privire la acest subiect şi anume: Lucrarea Tatălui Divin, Lucrarea Fiului Divin, Lucrarea Dragostei Divine.

Siguranţa mântuirii în viaţa personală, este  asigurată în calitate de credincioşi adevărați şi trebuie să oferim o credibilitate autentică Scripturii care confirmă acest adevăr absolut.

LUCRAREA TATĂLUI DIVIN 

Romani 8:28-30 
„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit”. 

Lucrarea Tatălui Divin, este o lucrare suverană la fel cum este El, un Dumnezeu Suveran. El ne asigură din plin de  siguranţa mântuirii prin câteva acţiuni pe care le-a făcut cu privire la oamenii mântuiţi:

• I-a cunoscut mai dinainte.
  ^29a „Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte…”. 
  

Dumnezeu, în eternitate i-a cunoscut mai dinainte pe cei pe care avea să-i mântuiască. Dacă mântuirea se poate pierde, atunci înseamnă că Dumnezeu nu are o cunoștință deplină şi cunoștința Lui este greşită, ceea ce este un lucru imposibil.

• I-a hotărât mai dinainte
  ^{29 b} „…i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi”. 
  

Dacă în eternitate Dumnezeu i-a cunoscut, i-a cunoscut pentru faptul că El i-a hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Ceea ce înseamnă că, Dumnezeu înainte să-i cunoască, i-a şi hotărât să fie aşa. Pentru că El hotărăşte ce să se întâmple şi după aceea cunoaşte ceea ce are să se întâmple datorită hotărârii Sale mai dinainte. Dumnezeu este Suveran şi coordonează toate lucrurile. El Hotărăşte şi ceea ce hotărăște şi cunoaşte se împlineşte. Iar hotărârea şi cunoştinţa au loc după un plan bine alcătuit încă din veşnicie. (vs-28)

• I-a şi chemat
  ^30a „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat…”. 
  

În textul respectiv este vorba despre o chemare eficace a lui Dumnezeu pentru mântuirea celor cunoscuţi şi hotărâţi mai dinainte de El. Este adevărat că există o chemare generală pentru toţi oamenii, dar este la fel de adevărat că există şi o chemare personală pentru aceia pe care Dumnezeu i-a hotărât încă din veşnicie să fie mântuiţi. Ceea ce asigură într-un mod inteligibil siguranţa mântuirii.

• I-a socotit neprihăniţi
  ^30b „şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi”. 

Dacă Dumnezeu i-a cunoscut, i-a hotărât şi i-a chemat printr-o chemare eficace, tot El este acela care-i consideră neprihăniţi. Întrebarea mea este, „dacă Dumnezeu consideră sau justifică un om  ca neprihănit, după aceea el are să ajungă în iazul de foc?” Aceasta ar fi o ofensă împotriva lucrării pe care Dumnezeu o face. Lucrările lui Dumnezeu sunt desăvârşite în înţelepciunea şi priceperea Lui şi El nu poate să greşească. De aceea, cel cunoscut, cel hotărât, cel chemat şi neprihănit, poate avea certitudinea şi asigurarea că este mântuit şi că aşa o să rămână.

• I-a proslăvit
  ^30c „iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit”. 

Şi pe lângă toate acestea, Dumnezeu transmite prin Cuvântul Său, că omul după ce este neprihănit, este şi proslăvit. Proslăvit prin Hristos, prin lucrarea Lui .

Cinci acţiuni ale lucrării  Tatălui Divin care asigură şi produce siguranţa mântuirii.

LUCRAREA FIULUI DIVIN 

Romani 8:31-34 
„Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

O a doua asigurare pe care o găsim în textul respectiv și care oferă siguranţă credinciosului adevărat, este lucrarea Fiului Divin.

O lucrare pe care Tatăl a hotărât-o şi a preagătit-o pentru Fiul Său spre Slava Sa.

Sunt câteva acte pe care Fiul Divin le face în această lucrare şi prin care demonstrează tuturor oamenilor şi îi asigură deplin pe cei mântuiţi că, siguranţa mântuirii este un adevăr absolut şi ea nu se poate pierde.

• Moartea
  ^34a „Cine-i va osândi? Hristos a murit!”

Primul act al lucrării Fiului lui Dumnezeu prin care justifică şi asigură credincioşii de siguranţa mântuirii, este faptul că El a murit pentru ei. Pentru cine a murit? Pentru cei aleşi (vs-33) pentru cei pe care Dumnezeu a hotărât să-i socotească neprihăniţi (vs-33). Poate cineva să-i osândească pe aceştia? Nu! De ce? Pentru că El a murit pentru ei! Responsabil pentru ei, este Cel care a murit pentru ei. Nici măcar diavolul nu poate să-i osândească, pentru că ei sunt o lucrare nouă, o lucrare a Celui care a murit pentru ei. Dumnezeu L-a dat pentru noi toţi (cei aleși), la fel cum ne va da şi nouă toate lucrurile împreună cu El (vs-32). Nimeni nu se poate împotrivi celor pentru care a murit Hristos! (vs-31).

• Învierea (vs-34)
  ^34b „Ba mai mult, El a şi înviat…”

Un al doilea act a lucrării Fiului Divin, este învierea Lui.

Hristos a înviat a treia zi după Scripturi. Iar dacă Hristos a murit şi a înviat pentru ei, Același Dumnezeu nu o să-i lase să ajungă în iazul de foc, după ce a făcut această lucrare minunată. Dacă mântuirea se pierde, degeaba a murit şi a înviat Hristos! Cine poate să-i osândească dacă Hristos a înviat pentru ei? Nimeni! Hristos a înviat pentru ei.

• Mijlocirea (vs-34)
  ^34c „…stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!”
  

Un al treilea act a lucrării lui Hristos, este un act prezent. Dacă Hristos a murit şi a înviat o singură dată, mijlocirea e ceva ce se întâmplă într-un mod continuu. De ce nu se pierde mântuirea atunci când omul mântuit păcătuieşte? Pentru că Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru el, pentru păcatele pe care le face ca să-i fie iertate. Cum de unii susțin că  mântuirea se poate pierde în funcție de comportamentul lor? Dacă așa este, mijlocirea Domnului Isus, este un act ineficient. Mijlocirea lui Hristos este un act de asigurare care produce siguranţă! Mijlocirea lui Hristos nu este un act care oferă o satisfacere în păcat, ci este un act care oferă siguranţă credinciosului că este mântuit şi poate progresa, persevera spre desăvârşire.

LUCRAREA DRAGOSTEI DIVINE

Romani 8:35-39
„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru”. 

O a treia asigurare a credinciosului cu privire la siguranţa mântuirii, este Lucrarea dragostei divine. Dumnezeu nu  ţine cu forţa pe oamenii mântuiți așa cum susțin unii, ci menţine oamenii mântuiți, salvaţi, printr-o lucrare a dragostei divine.

Sunt câteva subiecte pe care apostolul Pavel le menţionează pentru persoanele care îşi fac griji că mântuirea se poate pierde, că se prea poate ca ceva sau cineva în anumite circumstanţe să-i despartă de Hristos şi le enumeră, răspunzând la întrebarea pe care tot el o pune, „Ce ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” Necazul, strâmtorarea, prigonirea, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, prigonirea, sabia? (vs-35) Şi Pavel răspunde la toate acestea printr-un aspect colosal acestora:

• Biruința
  ³⁷ „Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit”. 
  

„Noi suntem mai mult decât biruitor prin Acela care ne-a iubit.”

Oamenii nu pot fi biruitori în fața acestor probleme prin puterile lor, prin abilitățile lor sau prin darurile naturale pe care le au, ci doar prin biruința pe care o dă Hristos.

Dragostea este atributul care ne face biruitori în faţa tuturor acestor subiecte de îngrijorare. Oamenii mântuiţi îl iubesc pe Hristos, Hristos este Acela care-i iubeşte şi îi face biruitori în faţa tuturor acestora.

Apostolul Pavel, în continuare prezintă o altă categorie de subiecte superioare celor anterioare  pe care oamenii le considerau periculoase și credeau că pierderea mântuirii este posibilă şi anume: moartea, viaţa, îngerii, stăpânirile, puterile, lucrurile de acum, cele viitoare, înălţimea, adâncimea sau altă făptură (vs-38,39). Dar apostolul prin Duhul Sfânt a lui Dumnezeu, demontează într-un mod splendid şi aceste subiecte printr-un alt aspect şi anume:

• Încredinţarea
  ³⁸ „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare”. 

Încredinţarea pe care o are în privinţa Lucrării dragostei divine, dragostei lui Hristos.

Încredinţarea aceasta o pot avea doar credincioşii adevăraţi şi ei cred pe bună dreptate că nimic nu-i poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu. Pentru a fi mântuit, trebuie să fi primit o asemenea credinţă. Dacă o asemenea credinţă nu există, este normal să nu fi asigurat de siguranţa mântuirii. Şi cei care nu au o asemnea încredințare, primită prin har care se transformă într-o încredere neclintită şi într-o încredinţare specificată în acest text, sper ca Dumnezeu să le lumineze mintea.

Așa cum am văzut în textul acesta, mântuirea nu este lucrarea noastră, ci o lucrarea în totalitate a Divinității. Și asta îmi oferă siguranța deplină.

În concluzie, se crede că mântuirea se poate pierde de cei care nu au experimentat niciodată o asemenea credinţă, încredere, încredinţare în cele scrise în acest text și în Sfintele Scripturi, adică de cei care nu au avut niciodată parte de ea sau de cei care sunt imaturi spirituali și nu cunosc Scriptura.

Credincioșii adevărați, sunt păziți și ocrotiți de Cel AtotPuternic în acest domeniu, iar ei sunt deplin conștienți de aceasta.

Mântuirea nu este un obiect, un lucru sau o jucărie  vizibilă pe care o au oamenii în posesie și pot face ce doresc cu ea. Mântuirea este lucrarea sfântă și inteligibilă a lui Dumnezeu, o lucrare completă, desăvârșită, inegalabilă, pe care El a planificat-o, a inițiat-o, a întreținut-o și a finalizat-o în viața aleșilor Lui.

Ne-am adus aminte încă odată de Lucrarea de mântuire pe care a făcut-o și o face Dumnezeu în viețile celor credincioși. O lucrare plină de dragoste și de îndurare care ne încurajează spre a trăi tot mai mult în sfințenie și în dragoste față de El. Este o lucrare desăvârșită care ne oferă stabilitate, siguranță în aceste momente critice. 

„Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului”.