Schimbări de strategie și dinspre Vatican

În articolul precedent vorbeam despre schimbări de strategie ale ateilor care pe zi ce trece sunt tot mai organizaţi şi mai numeroşi. Ei singuri recunosc nevoia de părtăşie a omului, care datorită industrializării, urbanizării şi a tehnologiei video este tot mai înstrăinat, drept pentru care au recurs la întemeierea de congregații, după modelul bisericilor creștine. Vânturi de schimbare bat tot mai intens şi dinspre Vatican. Noul papă doreşte să schimbe imaginea unei biserici percepute de laici ca fiind expresia fastului, a luxului, a unor poziţii doctrinare rigide şi a relativismului moral al personalului clerical; într-o biserică modestă, apropiată omului de rând şi tot mai deschisă să înfrunte noile provocări ale prezentului. De fapt o încălzire a climatului s-a observat încă de la Conciliul Vatican II, când pentru prima dată s-a recunoscut oficial că şi celelalte biserici necatolice au ceva de spus în spectrul religios mondial, protestanţii fiind numiţi de aici înainte „fraţi separaţi” în loc de eretici. Ultimul Sinod Ordinar al Episcopilor care a avut ca temă „Noua Evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine”, desfăşurat la finalul anului 2012, încă sub papa Benedicto XVI, a cântat mai mult într-o notă protestantă decât catolică tradiţională. Aşa reiese dintr-un articol din Cristianity Today semnat de Timothy George, care a participat la acest sinod ca delegat fraternal, în calitate de reprezentant al Alianţei Mondiale Baptiste. Organizatorii au cerut tuturor delegaţilor fraternali să facă o scurtă prezentare în faţa sinodului şi să ofere observaţii în scris asupra temei în discuţie. „Faptul că am fost consideraţi fraţi, dovedeşte un mare grad de deschidere a catolicilor înspre evanghelici”, remarcă Timoteo. „A fost pentru prima dată când delegații fraternali au fost invitați pentru toată perioada Sinodului. Am văzut votările și am ascultat dezbaterile”. Concluziile sinodului, conform sursei citate, se evidenţiază în trei teme principale: Centralitatea Bibliei. Sinodul recunoaşte importanţa lecturii, a studiului, a traducerii şi al ascultării Cuvântului scris al lui Dumnezeu, ca fiind esenţial pentru evanghelizare. Lamar Vest de la Societatea Biblică Americană a făcut o prezentare specială pentru papă şi a vorbit despre vasta lucrare de difuzare a Scripturii în toată lumea. „Niciodată nu trebuie ca să minimalizăm puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu: Reforma a început cu un călugăr catolic, Martin Luther, studiind cu atenţie textul Bibliei”. Isus Hristos şi harul Său salvator. Sinodul descrie credinţa creştină ca o adevărată întâlnire şi relaţie cu Isus Hristos, nu simple învăţături, cuvinte înţelepte, un cod de morală sau o tradiţie. „Avem nevoie de o nouă evanghelizare deoarece mărturia creştină de azi se confruntă cu provocări dificile. Acestea sunt în special secularismul, relativismul, pluralismul radical, negarea lui Dumnezeu şi pierderea valorilor de bază ale decenţei şi ale respectului pentru viaţă”. Cu toate că globalizarea a extins aceşti viruşi în toată lumea, sinodul recunoaşte că noua tehnologie, aduce noi oportunităţi pentru a duce mesajul lui Hristos în toată lumea. Mai mulţi oratori au făcut referire la declaraţia din 1999, făcută de catolici şi protestanţi împreună, care spune în parte: „numai prin har, prin credinţă în lucrarea mântuitoare a lui Hristos şi nu prin vreun merit al nostru, suntem acceptaţi de Dumnezeu şi primim Duhul Sfânt, care reînoieşte inimile noastre, dându-ne putere şi chemându-ne la fapte bune”. Aceste declaraţii, notează Timoteo, „nu rezolvă toate diferenţele, dar fără îndoială ţintesc spre o convergenţă care ne dă noi speranţe”. Importanţa libertăţii religioase. Libertatea religioasă este importantă atât pentru popor în ansamblu cât şi pentru individ. Astăzi există multe naţiuni sau grupuri specifice care îngrădesc libertatea religioasă, uneori deschis, alteori în forme mai subtile. „Toţi creştinii care iau în serios chemarea lui Isus pentru evanghelizare trebuie să se ridice în picioare şi să lucrăm împreună pentru protecţia şi extinderea libertăţii religioase universale, atât pentru indivizi cât şi pentru instituţiile în cauză”. La sfârșitul lucrărilor, în sala de presă, episcopii au prezentat un rezumat al documentului final, prezentat papei Benedicto XVI. Episcopii au evidenţiat „necesitatea reaprinderii credinţei care este în pericol de a se stinge în contextele culturale actuale şi de asemena datorită unei credinţe foarte slăbite la mulţi botezaţi”. „Pentru a evangheliza trebuie ca să fim înainte de toate evanghelizaţi” şi lansează o chemare, începând cu Biserica, la o reconvertire, „deoarece debilitatea ucenicilor lui Isus are o mare greutate asupra misiunii”. „Poarta Sfintei Scripturi trebuie să fie deschisă tuturor credincioșilor. În contextul noii evanghelizări, toate oportunitățile pentru studiul Scripturii trebuie să fie puse la dispoziție. Datorită necesității familiarizării cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru noua evanghelizare și pentru creșterea spirituală a credincioșilor, Sinodul animă toate diecezele și parohiile să continue cu un studiu serios al Scripturii” (propunerea n.11 din doc. final). Noua evanghelizare aprobă favorabil cooperarea cu alte biserici şi comunităţi eclesiastice, care la fel sunt animate de această dorinţă evanghelizatoare. N.A. Câtă discrepanță între ceea ce discută azi episcopii din Biserica Catolică și alte sinoade și concilii ale aceleiași biserici, de-a lungul istoriei. De exemplu la Sinodul de la Toulouse din 1229 s-a interzis laicilor să folosească alte traduceri ale Bibliei decât cea oficială catolică, ca o reacție la apariția primelor semne de reformă ale albigenzilor și a valdenzilor, interdicție ridicată doar în anul 1965, în cadrul Conciliului Vatican II. Să fie vorba de o deschidere de perspectivă, cu intenții serioase și sincere, sau asistăm doar la o manevră subtilă, cu intenții pe care încă nu reușim să le intuim? Vom vedea cu timpul. Personal m-aș bucura ca să văd că și bisericile tradiționale se pun serios pe treabă, iau Scriptura în mână și își schimbă viața de la „vlădică până la opincă”. Surse: Cristianity Today; Aciprensa Pentru Știri Creștine, Beni Drădici