Șaria și drepturile omului: Dezbatere la Strasbourg
European Court of Human Rights- Av. de l’Europe CherryX per Wikimedia Commons Pe 22 ianuarie 2019, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) va dezbate și va vota un proiect pentru o rezoluție, care să reafirme incompatibilitatea legii Șaria cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această rezoluție vizează în mod special Tracia de Vest, o regiune din Grecia, care aplică în mod oficial legea șariei pentru comunitatea sa musulmană, lucru care a fost deja condamnat în mod clar de către APCE în 2010. Proiectul rezoluției denunță, de asemenea, excesul de „consilii șaria” din Marea Britanie, care au rolul de a media conflictele în familie. O altă îngrijorare este faptul că trei state membre ale Consiliului Europei (Turcia, Azerbaidjan și Albania) au semnat Declarația de la Cairo a Drepturilor Omului în Islam din 1990. Această declarație, scrisă de Organizația de Cooperare Islamică (OCI), este o redactare scrisă a legii Șaria. Ea menționează faptul că „Islamul este religia nealterată a naturii adevărate” (Art. 10) și declară că drepturile și libertățile „sunt supuse regimului islamic Shari’ah” (Art. 24), care este „singura sursă de referință pentru explicarea și clarificarea oricărui articol din prezenta Declarație” (Art. 25). Un răspuns la recenta schimbare a jurisprudenței CEDO Acest proiect de rezoluție privind legea Șariei este dezbătut la o lună după schimbarea jurisprudenței la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Până în prezent, judecătorii de la Strasbourg au susținut în principiu condamnarea legii Șaria. În decizia Refah Partisi contra Turciei din data de 13 februarie 2003, ei au subliniat faptul că „Șaria este incompatibilă cu principiile fundamentale ale democrației, așa cum sunt prevăzute în Convenție”, în special în legătură cu „regulile sale privind statutul juridic al femeilor”. Cu toate acestea, în cazul Molla Sali vs. Grecia din 19 decembrie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a reiterat această poziție. Din contră, Curtea a definit pentru prima dată un cadru juridic, care să permită statelor aplicarea normelor Șaria în minoritățile musulmane care solicită acest lucru, în paralel cu dreptul comun. O rezoluție APCE în ianuarie 2019 ar fi o reacție la această nouă abordare relativistă și comunitară a CEDO. Proiectul rezoluției este atât de elaborat și semnificativ, deoarece a fost pregătit în urma unui raport complet al Comisiei pentru Afaceri Juridice și Drepturile Omului, intitulat „Compatibilitatea legii Șaria cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului: pot statele participante la Convenție să fie și semnatare ale Declarației de la Cairo?” Raportul, cât și proiectul rezoluției abordează câteva aspecte îngrijorătoare ale legii Șariei, inclusiv superioritatea bărbaților față de femei, normele în căsnicie, pedeapsa inumană pentru anumite infracțiuni, absența libertății religioase și statutul discriminatoriu al creștinilor și al evreilor. Centrul European pentru Drept și Justiție a cerut parlamentarilor europeni să modifice proiectul de rezoluție pentru a include și problema interzicerii blasfemiei împotriva lui Allah și Mohamed. Toate aceste elemente ale legii Șariei sunt incompatibile cu drepturile omului, dar sunt prezente în Declarația de la Cairo din 1990. Din acest motiv, raportul demonstrează că acest text, precum și celelalte declarații islamice ale drepturilor omului adoptate începând cu anii 1980, „nu reușesc să reconcilieze islamul cu drepturile universale ale omului, în special în măsura în care păstrează legea Șariei ca sursă unică de referință”. Legea Șariei – un sistem revelat, indivizibil Unele dispoziții ale Șariei pot fi compatibile cu drepturile omului sau pot oferi chiar drepturi suplimentare. De exemplu, Declarația de la Cairo recunoaște o protecție specială pentru fătul uman (Art. 7), contrar Convenției Europene. Cu toate acestea, ar fi iluzorie divizarea legii Șaria și examinarea fiecărei norme de la caz la caz. Raportul insistă asupra „existenței unor incompatibilități structurale între Islam și Convenție, care sunt uneori absolute și uneori relative”. De fapt, Șaria este un sistem juridic, care implică structuri sociale și politice. În plus, nu numai substanța normelor legii Șaria contravine drepturilor omului, ci însăși natura acestor norme. Regulile legii șariei sunt în esență deduse din Coran și Sunna (Tradiția Profetului) și, prin urmare, de origine exclusiv religioasă și revelată. Raportul reamintește astfel că „autoritatea legii Șaria este derivată direct din Coran”. Codificarea juridică din textele considerate sacre este efectuată de mujtahid și necesită un proces de interpretare și exegeză, numit Idjtihad. Școlile tradiționale sunnite de drept consideră că „porțile lui Idjtihad sunt închise”, lucru care stabilește definitiv legea șariei și exclude folosirea rațiunii umane. Pe deasupra, legea Șaria nu este destinată să se aplice numai minorităților musulmane, ci susține exclusivitatea, cu un sistem multi-juridic care vizează aplicarea în dreptul tuturor oamenilor. Astfel, creștinii și evreii au statutul de dhimmis, plasându-i într-o stare de inferioritate juridică, iar „kuffar” (politeiști, atei sau asimilați) trebuie să se convertească sau să părăsească Dar Al-Islam (țara islamului). În plus, după cum reamintește raportul, apostazia islamului este pedepsită cu pedeapsa capitală. Stabilirea unui astfel de sistem legal pe baza unui set de norme revelate, nu este compatibilă cu Convenția Europeană. Recomandari APCE clare și complete către statele membre În cadrul mai multor rezoluții, APCE s-a opus deja în mod indirect unor prevederi ale Șariei. În special, a considerat că „guvernarea și religia nu ar trebuie să se amestece” și că „statele trebuie să le ceară liderilor religioși să adopte o poziție clară în favoarea priorității drepturilor omului, cum este prevăzut în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În plus, a fost adoptată o rezoluție pentru cazul specific al Traciei de Vest, care recomandă Greciei să „elimine aplicarea legii Șariei – care ridică probleme serioase de compatibilitate cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului”. APCE și-a reafirmat în repetate rânduri angajamentul față de principiile contestate de legea Șaria, cum ar fi nediscriminarea între bărbați și femei, precum și cea între comunitățile religioase. Proiectul rezoluției care va fi discutat pe 22 ianuarie 2019 ar completa și ar clarifica recomandările APCE către statele membre. Textul proiectului denunță în special faptul că „legea Șaria – incluzând dispoziții care sunt în contradicție clară cu Convenția – este aplicată oficial sau neoficial, în mai multe state membre ale Consiliului Europei sau în anumite părți ale acestora”. Proiectul solicită statelor in cauză, „să ia în considerare retragerea din Declarația de la Cairo”, reiterează necesitatea abolirii legii Șariei în Grecia și protejării femeilor de consiliile Șaria din Marea Britanie. Într-un mod mai general, APCE amintește printr-o astfel de rezoluție, că dreptul la libertatea religioasă nu implică dreptul de a beneficia de un cadru legal de origine religioasă, care să funcționeze paralel cu dreptul comun și contrar cu drepturile omului. Sursa: European Center for Law and Justice