Mana de Luni: Este cumva supraapreciată poziția de lider?
Dacă ați avut ocazia să fiți implicat în lumea afacerilor sau în cea profesională pentru o perioadă de timp – chiar și pentru câteva luni – este posibil să fi fost rugat, încurajat sau chiar obligat să urmați o formă de training de conducere. Instruirea ar putea fi o întâlnire de o oră, un workshop, un seminar sau chiar o conferință. În orice caz, intenția a fost aceea de a vă pregăti pentru a deveni un lider mai eficient.
Dar oare v-ați întrebat vreodată dacă poziția de lider este cumva supraapreciată? Motivul pentru care întreb acest lucru este următorul – excluzând trainingul de conducere, când a fost ultima oară când ați participat la un training despre cum să îi urmezi pe alții?
Brian Kight, un consultant de afaceri american, a subliniat acest lucru recent când a postat pe o rețea de socializare următoarele, „Tu nu trebuie să conduci. Acest lucru nu este pentru toți. Aceasta nu înseamnă însă că nu poți fi un colaborator (contribuabil) excelent. Echipele au nevoie de fiecare funcție (rol). Îndrăgostește-te de rolul pe care îl ai”.
Ceea ce a spus Kight poate suna ciudat, dar este adevărat. Nu putem să fim cu toții lideri. Ce părere ați avea despre o armată în care toată lumea este general, dar nimeni nu este soldat angrenat în bătălia propriu-zisă?
În urmă cu câțiva ani mă aflam într-o organizație și mă bucuram extraordinar de tare de slujba mea de scriitor și editor. Eram „director de publicații”, dar fiindcă aveam o echipă foarte mică, o mare parte din munca de zi cu zi cădea pe umerii mei. Dar eu nu aveam nicio problemă cu acest lucru.
Într-o zi un director de top al organizației m-a chemat în biroul lui și m-a întrebat: „Ce te vezi făcând în viitor – mai exact, ce te vezi făcând peste cinci ani?” Răspunsul meu a fost simplu: „Mă văd făcând o mare parte din lucrurile pe care le fac acum, din moment ce îmi place nespus de mult serviciul meu și simt că mă împlinește. Mulți oameni mi-au lăudat munca, și astfel nu am observat că este nevoie ca să fac vreo schimbare”.
Răspunsul nu avea legătură cu faptul că eu nu aveam aspirații sau nu eram ambițios pentru a atinge noi obiective. Pur și simplu nu simțeam nevoia de a-i direcționa pe ceilalți. Indiferent de publicația care trebuia realizată, preferam ca mai de grabă să îmi suflec mânecile și să mă implic direct decât să deleg munca altora.
Așa cum a specificat Kight, responsabilitatea de a fi lider „nu este pentru toți”. Mulți oameni sunt foarte mulțumiți cu îndeplinirea sarcinilor specifice, înțelegând că astfel ei contribuie la un obiectiv mai măreț. În Scriptură îl vedem pe Isus Cristos ca model perfect al acestui lucru. El a fost liderul de necontestat; El și-a dorit ucenici credincioși și devotați. Mai jos sunt câteva exemple despre ceea ce Biblia spune despre „ucenicie”.
Lasă-l pe lider să stabilească ritmul: Atunci când Isus și-a format echipa, El a căutat oameni cu viziune – dar de asemenea și cu dorința de a urma. „El le-a zis : Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19).
Ucenicia are un cost: Nu este mereu ușor atunci când urmezi un lider, chiar dacă acesta este puternic. Câteodată ucenicia înseamnă sacrificiu și a fi gata să renunți chiar și la propriile ambiții care vizează țeluri mai înalte. „Apoi a zis tuturor: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze” (Luca 9:23).
Cei mai buni lideri sunt la rândul lor buni ucenici: Unul dintre cei mai importanți lideri ai bisericii timpurii a fost Pavel. El și-a exercitat foarte mult influența, dar chiar și așa, Pavel nu a uitat niciodată persoana pe care o urma, persoana care determina cursul lucrurilor. „Călcați pe urmele mele întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos” (1 Corinteni 11:1).
de Robert J. Tamasy