La ce folos?!

Ziarele sunt împânzite zilele acestea cu știri despre starea de sănătate a septuplului campion mondial de Formula 1, Michael Schumacher. Se fac o mulțime de pronosticuri cu privire la starea lui de sănătate, însă un lucru e cert: în momentul de față, ziua de mâine este o necunoscută pentru el. Viitorul lui Michael este incert, iar dacă până acum lupta de ducea pe pista de maşini, Dumnezeu i-a schimbat miza jocului într-o clipită. Acum, pentru Michael, lupta se dă între viață şi moarte. În vârstă de 45 de ani, Schumacher a fost in apogeul carierei sale, putând afirma cu certitudine că avea lumea la picioare. Mai mult decât atât, Michael este primul sportiv care a a câştigat peste un miliar de dolari în cariera sa. Luxul a făcut parte din viaţa sa de zi cu zi, iar din punct de vedere omenesc şi cu siguranţă nu i-a lipsit nimic. Tată a doi copii şi soţ, pilot de Formula 1 şi septuplu campion mondial, Michael Schumacher se zbate între viaţă şi moarte. Chiar dacă are la dispoziție o întreagă armată formată din cei mai buni medici din lume, care fac tot ceea ce este omenește posibil pentru a-l salva, pilotul riscă să rămână în stare vegetativă pentru tot restul vieţii. Şi mă întreb acum, la ce folos să cucereşti lumea şi să îţi pierzi sufletul?! Doar prezentul ne aparţine noua. Astăzi poţi să fii în prima poziţie pe scara socială, poţi să fii cel mai bogat şi cea mai frumoasă, poţi să ai cea mai mare încredere în forţele proprii şi în posesiunile tale, însă la ce folos dacă alergarea ta se rezumă doar la ceea ce este material?! La ce folos să te zbaţi pe această lume doar pentru a-ţi satisface nevoile trupeşti, dacă pleci de aici gol şi cu pumnii plini de nimic?! Dragă tinere, mă întreb şi te întreb şi pe tine: la ce folos să îţi compromiţi principiile şi credinţele doar pentru a fii acceptat de societate? La ce folos cursa după bani şi plăceri de moment? La ce folos să îţi umpli sufletul cu gunoiul acestei lumi şi să pierzi din vizor care ţi-este scopul?! Este scris: ‘‘Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul 9:12). Mai mult de atât, “Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!” (Eclesiastul 1:14), “Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare.” ( Eclesiastulo 2:8-11).