Jurnal de Misiune: 12 ani în inima Siberiei

19 ianuarie 2019 Ulan-Ude, Buryatia Pe 18 decembrie s-au împlinit 12 ani de când ne-am mutat în Buryatia! Ce zboară timpul! Și cât îi suntem de recunoscători lui Dumnezeu pentru toți anii aceștia, pentru minunile din ei și pentru purtarea de grijă în fiecare zi! Mulțumim și vouă, celor mulți care ne-ați purtat pe brațe de rugăciune, ați dăruit și timp, și bani, și alte resurse pentru a ne sprijini în misiunea de-aici. Mi-aduc aminte de primele discuții cu Adriana, pe când slujeam în Oltenia, legate de implicarea în misiune transculturală. Era pe la începutul anilor 2000 și ni se părea un vis – de unde în România resursele pentru a pleca în misiune peste mări și țări când noi eram hrăniți uneori de „corbi”, care lăsau plase cu pâine și plăcinte pe clanța ușii de la casa veche de chirpici pe care o închiriam în Valea Merilor?! Dar Dumnezeu e bun, orișicând – ieri, azi și în veac – și a continuat să ne poarte de grijă dincolo de visele și așteptările noastre – atunci și acolo, apoi mai târziu aici – cu aproape 100% din suportul nostru venind din România! Iar mulți dintre voi ați fost „corbii” Lui în tot acest timp! Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă răsplătească! Nici n-am avut vreme să ne dezmeticim bine după friguroasa noaste de Revelion, când termometrele au arătat la miezul nopții -42*C, iar mașina trebuia pornită după fiecare oră vreo 30 de minute să nu înghețe, că am și intrat în focul continuării slujirii noastre aici. Între 2-5 ianuarie, cu Evgheni Medvedev, păstorul din Biserica Renașterea, unde noi slujim, și cu 13 tineri am fost la o întâlnire de tineret regională la Cita – oraș-capitală a regiuni următoare spre est, aflat la aproape 700 km de Ulan-Ude. A fost un timp binecuvântat, în care și noi, și tinerii am fost motivați la a ne trăi viața în comuniune cu Dumnezeu, experimentând harul Său și mărturisindu-l cu dragoste, îndrăzneală, înțelepciune și fără în rușine celor din jur. Am sărbătorit și Crăciunul pentru a doua oară, în 6-7 ianuarie – majoritatea covârșitoare a celor care sărbătoresc Crăciunul în Rusia o fac pe stil vechi. Am predicat în seara de ajun din Filipeni 2, încercând să-nvățăm să avem în noi gândul lui Hristos – să fim gata să slujim în smerenie, dezbrăcați de egoism și cu dragoste sacrificială celor din jur! Apoi în ziua Sărbătoririi Nașterii Domnului ne-am bucurat cu biserica și cu prietenii noștri să vedem, într-un fel, roadele „Conferinței despre evanghelizare în context budist tibetan” din luna octombrie, unde s-au pus bazele grupului muzical „Atelierul de Laudă”, format din credincioși din mai multe biserici, grup care are ca viziune evanghelizarea buryaților folosind muzica (compun și uneori traduc noi cântece creștine în limba buryată, în stilul muzical tradițional buryat-mongol). (aici https://tinyurl.com/Craciun-Buryat sau aici https://tinyurl.com/Craciun-Buryat-YouTube puteți vedea puțin atmosfera sărbătorii). Mâine, 20 ianuarie, după întâlnirea bisericii de dimineață, ne pregătim să plecăm cu mașina, împreună cu câțiva păstori mongoli și buryați, la Kîzîl (Republica Tuva, ~2.500 km din Ulan-Ude – ce să-i faci, distanțele siberiene!) să-i vizităm și să ne încurajăm reciproc în slujire cu cei care au fost în luna octombrie la conferința de pe malul Lacului Baikal de care pomeneam mai sus – cea de evanghelizare în context budist tibetan. Tuvințî (~300.000) sunt un grup etnic turcic înrudit cu mongolii, care în marea lor majoritate practică budismul tibetan și șamanismul, ca și buryații. De acolo vom merge la Krasnoyarsk, unde între 24-26 ianuarie va avea loc conferința „Parteneriatului evanghelizării grupurilor etnice indigene din Siberia, Miazănoapte și Orientul Îndepărtat” – o conferință despre misiunea în mijlocul a zeci de grupuri etnice care populează Siberia și nu numai. Rugăciunile sunt binevenite și apreciate! În harul Lui, Marius Giura