Isus Hristos şi sărbătoarea Hanuka

Sărbătoarea În aceste zile se încheie Hanuka, o sărbătoare evreiască de iarnă ce ţine timp de 8 zile, înaintea Crăciunului. Anul acesta ea se sărbătoreşte între 12 şi 20 decembrie. Denumită şi sărbătoarea luminilor, Hanuka se celebrează prin aprinderea de lumânări sau a menorei, sfeşnicul evreiesc cu şapte braţe, prin rostirea unor rugăciuni şi consumul unor preparate tradiţionale. Este interesant că singura referinţă biblică a acestei sărbători se găseşte în Noul Testament în Evanghelia după Ioan 10:22: ,,În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarnă.” Aceasta deoarece Hanuka este o sărbătoare ce a luat naştere în urma unui eveniment ce a avut loc în perioada inter-testamentară. În anul 165 î. Hr. regele sirian Antioh a invadat Iudeea şi a forţat poporul evreu să abandoneze închinarea la Dumnezeul lui Israel şi să se închine la idoli. Ca să se asigure că nici un evreu nu se va mai închina lui Dumnezeu, Antiochus a intrat în Templul din Ierusalim şi l-a profanat aducând ca jertfă pe altar un porc. El şi-a luat şi titlul de ,,Epiphanes” care înseamnă ,,Dumnezeu s-a manifestat” şi a cerut evreilor să i se închine. Revolta iudeilor Dumnezeu a ridicat împotriva lui Antioh o ceată mică de evrei credincioşi conduşi de Iuda Macabeul, care prin curaj şi determinare au pornit o revoltă împotriva lui Antioh şi a măreţei sale armate reuşind să-l izgonească din Iudeea. După înfrângerea lui Antioh macabeii şi-au întors atenţia spre Templul din Ierusalim pe care au vrut să îl sfinţească, să îl dedice din nou lui Dumnezeu, de aici şi-a luat sărbătoarea denumirea de Hanuka (dedicare). Legenda Sunt mai multe legende care înconjoară această sărbătoare, cea mai cunoscută dintre ele este ,,miracolul untdelemnului”. Se spune că imediat după ce macabeii au eliberat Ierusalimul au căutat să sfinţească Templul. Pentru aceasta era nevoie de untdelemn curat, care să nu fi fost pângărit de Antioh, pentru ca să ardă în sfeşnic, însă nu s-a găsit untdelemn suficient decât pentru o singură zi. Pentru a pregăti un nou untdelemn era nevoie de opt zile. Gândul că untdelemnul se va termina şi sfeşnicul se va stinge era sfâşietoare pentu evreii plini de zel pentru închinarea la Dumnezeu. Au hotărât totuşi să aprindă sfeşnicul cu untdelemnul care îl aveau, şi ca printr-un miracol, acesta a continuat să ardă timp de 8 zile până ce au putut face unul nou. De aici s-a născut şi urarea tradiţională ,,nes gadol haya sham” – ,,o minune mare s-a întâmplat aici”. Prezenţa lui Hristos în sărbătoarea Hanuka Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam că urmaşii lui vor fi binecuvântaţi şi că vor stăpâni peste vrăjmaşii lor. (Gen. 22:17). Satan a dorit întotdeauna să distrugă poporul evreu, şi Antioh nu a fost altceva decât unul dintre agenţii lui pe care i-a folosit pentru a-şi aduce scopul la îndeplinire. De fapt, faptele lui Antioh au şi fost profeţite cu sute de ani înainte ca ele să aibă loc, în cartea proorocului Daniel. (Daniel 8:11). Totuşi Antioh nu şi-a putut aduce planul cel rău la îndeplinire şi Dumnezeu a a adus biruinţa pentru evrei şi astfel ei şi-au putut păstra Templul şi închinarea la Dumnezeu. În acest context, aşa cum se relatează în Evanghelia după Ioan, Domnul Isus Hristos se plimbă în Templul, pe sub pridvorul lui Solomon, în timpul sărbătorii Hanuka. Liderii religioşi evrei, care îl provocau în mod constant pe Isus, l-au înconjurat şi l-au somat din nou: ,,Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.” Dacă Isus este Hristosul, Mesia pe care ei îl aşteptau, atunci El le-ar fi adus eliberarea de sub tirania romană, în acelaşi mod în care Dumnezeu i-a scăpat de sub stăpânirea lui Antioh. Domnul Isus însă le spune în mod hotărât „V-am spus şi nu credeţi. …voi nu credeţi pentru că nu sunteţi din oile mele.” (Io. 10:25-26). Atunci când evreii l-au respins pe Antioh, Dumnezeu şi-a ţinut promisiunea şi i-a salvat în mod miraculos. Însă acum liderii evreilor alegând să-l respingă pe Domnul Isus Hristos vor rata o minune mult mai mare decât salvarea lor din stăpânirea unei armate străine. Salvarea pe care a adus-o Domnul nu era cea de sub stăpânirea romană, ci era salvarea de sub puterea păcatului, a lui Satan şi, în ultimă instanţă, de sub puterea morţii. Prin Isus Hristos făgăduinţele lui Dumnezeu s-au îndeplinit în toată plinătatea lor. Prin El, toţi cei care l-au primit, adică cei care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. (Io. 1:12). În această perioadă, ne aducem aminte şi sărbătorim Naşterea Domnului. Prin Hristos, Dumnezeu care până atunci s-a descoperit doar unui singur popor, ne-a chemat şi pe noi ca, prin jertfa lui Isus Hristos de pe cruce, să facem parte din poporul Său răscumpărat. Ne bucurăm în timpul Hanuka pentru biruinţa evreilor asupra lui Antioh şi a rededicarii Templului, însă avem o bucurie şi mai mare în Naşterea Domnlui Isus Hristos care a adus Templul lui Dumnezeu în interiorul nostru, în inimile noastre. Traducere şi adaptare de Ionuţ Poteraş