Irisul tău comoară nestemată

Irisul tau comoară nestemată
Cu munți și dealuri, rîuri și câmpii,
Deși-i acoperit în somn de pleoape grele
E protejat de praf și murdarii! Când amețit de somn îți cere zăbovire
Să-l odihnești să-ți poată folosi,
Te-ndeamnă fără vorbe, în tăcere
Să-i dai răgaz în a se liniști. Cu pleoapele e cel mai bun prieten
Îmbrățișarea lor e zeci de mii de ori pe zi;
Și-tunci când trupul ți-este copleșit de trudă
El te anunță când e noapte sau e zi. Dup-un răgaz ce îți descrie timpul de odihnă
Când zorile anunță răsăritul dup-o noapte și-un apus.
Când fața ți-e brăzdată de lumină
Și totul la viață e adus; Da ochiul tău este portița sau fereastra spre-a privi, culoare, lumina viață
Ce îți descrie tot ce este-n jurul tău
Culori mărețe ce-s pătrunse de lumină,
Sau praful ce-ntinează trupul tău. A fost compus de Dumnezeu să îți descrie măreția
Întregii Lui creații în care te-a pus.
Si să te ajute să-nțelegi cuvântul
Ce revelează caracterul Domnului Isus. Când ochiul tău Îi vede măreția
Și-i compleșit tot ce-i sfânt, curat;
Inima ta tresaltă de speranță
Că sufletl îți poate fi pe veci răscumpărat. Același iris ce pricepe măreția
A tot ce e în jurul tău
Poate privi păcat și fărdelege
Și astfel să-ntineze duhul tău. Curată inimia și sufletul să-ți fie
Să se închine Regelui etern
Ce poate-nlocui păcatul și rușinea
Cu sfântă curăție după placul Său. Fixează-ți ochiul spre-a Lui sacrificiu
Ce-n fața Domnului te declară curat
Și-adânc transformă-ntreaga ta ființă
Să-L poți lăuda pe Cel ce-a fost crucificat. Azi e o nouă zi în care poți să-L lauzi,
În care poți să-I cânți pentru tot ce-a făcut.
Și chiar te-ndemn să cânți cu-ntreaga ta l ființă
Acelui ce-n iubire la lumina Te-a adus! Autor: Andrei Mereuță