Ioana Saitiș: De ce plâng femeile?
Pentru psihologi, plânsul este o modalitate de a ne elibera pe sine, de a ne elibera de emoții pe care nu le putem verbaliza. Lacrimile conțin endorfine, un calmant care ameliorează durerea emoțională. Plângem de tristețe, durere, râs, fericire. Emoțiile sunt un mod de reglare care păstrează echilibrul intern al minții noastre. Prin urmare, este esențial să eliberăm toate tensiunile acumulate în corpul nostru plângând pentru a evita excesul de stres care ar putea avea consecințe dăunătoare. E mai trist să nu plângi decât să plângi prea mult.
Pentru mine, ca misionară în Madagascar, lacrimile sunt în primul rând o revărsare, care manifestă un exces de ceva. De multe ori suntem copleșiți de lacrimi. Uneori plâng când nu vreau. Ca mamă și asistentă medicală într-un spital malgaș, plâng când văd copiii ce rabdă de foame, părinții ce își aduc copiii la spital neavând nici o posibilitate să le cumpere medicamentele necesare, plâng când văd disperarea din ochii unui părinte ce își ține copilul mort în brațe, plâng când văd atâta neputință.
Lacrimile noastre sunt foarte legate de ceea ce ni se întâmplă, de viața noastră personală.
Ce sunt lacrimile înaintea lui Dumnezeu?
În Biblie ni se spune că Hristos a plâns. Și dacă Dumnezeu plânge, există o legătură între Dumnezeu și lacrimi. El nu desconsideră lacrimile și nu le vede o slăbiciune. În Biblie găsim exemple de femei care au plâns. Printre ele se află:
Ana – femeia care simte cu adevărat pentru o cauză, se implică cu toată ființa, aceasta însemnând pentru ea inclusiv să verse lacrimi. Lacrimile insistente din rugăciunea Anei dovedesc sinceritatea motivului pentru care și-a exprimat cererea.
Femeile care Îl însoțeau pe Isus la cruce – I-au slujit lui Isus pe parcursul lucrării Lui, au mers cu Isus până la cruce ceea ce dovedește sensibilitate și grija față de cei din jur (Ioan 19:25). În lacrimile ei, Maria Magdalena este cea care se pierde și se golește de tot ceea ce simțea, de pierderea Învățătorului iubit, lacrimile dovedesc dragostea adevărată și jertfitoare (Ioan 20:11, 13, 15). Maria Magdalena vărsa lacrimi de pocăință: lacrimile exprimă durerea vinovăției pe care o simte omul ce are nevoie de eliberarea lui Dumnezeu (Luca 7:36-47). Lacrimile convertirii sunt lacrimi de bucurie! Lacrimile merg de la tristețe la bucurie și, la fel ca ale Mariei când Isus o cheamă pe nume, putem merge de la o stare la alta în același timp.
Rahela își plângea fiii – aceste cuvinte exprimau atât în timpul lui Ieremia, cât şi în timpul lui Isus, într-un mod cât se poate de sugestiv, durerea mamelor evreice, ai căror copii fuseseră ucişi.
Câte lacrimi conțin ochii unei femei? Au valoare sau sunt doar un lichid sărat care ne curge pe obraji atunci când suntem copleșite de mare emoție?
Pentru mine este imposibil să știu cantitatea pe care Domnul a pus-o la dispoziția mea, dar ceea ce vă pot spune este că această măsură depinde de Dumnezeul nostru. Domnul a vrut să ne dea un curcubeu în inimile noastre, oferindu-ne lacrimi de bucurie, pentru că știa dinainte că vom avea o mare măsură de lacrimi de suferință, tristețe, nefericire, în timpul umblării în această viață pământească. Lacrimi de bucurie, care apar într-o secundă, fără avertisment! Acestea curg pe obrajii noștri… Lacrimi care nu dor, dar care udă momentele pe care le vom prețui, restul vieții noastre. Viața noastră devine o croazieră lungă în lacrimile vărsate.
Am să vă spun o povestioară. Era un băiețel care dorea să știe de ce plânge mămica lui. Nu a înțeles răspunsurile pe care le primea, dar când a crescut mai mare l-a întrebat pe Dumnezeu.
– Doamne, de ce plâng femeile aşa de uşor? Şi Dumnezeu răspunde:
„Când am făcut femeia, ea trebuia să fie o fiinţă deosebită. I-am făcut umerii destul de puternici ca să poarte pe ei greutăți nemăsurate şi destul de moi ca să fie confortabili. I-am dat forţa de a da viaţă şi cea de a accepta respingerea cu care o tratează adesea proprii copii. I-am dat forţa care-i permite să continue când toată lumea abandonează. Forţa de a avea grijă de familie în pofida bolilor şi a oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-şi iubi copiii cu o dragoste necondiţionată, chiar şi atunci când ei o rănesc cumplit. I-am dat forţa de a-şi suporta soţul în căderile sale şi de a-i rămâne alături cu aceeaşi tărie. Am făurit-o dintr-o coastă de-a lui tocmai pentru a îi proteja inima bărbatului ei. Şi, i-am dat lacrimi să plângă atunci când simte nevoia. Vezi, fiule, frumuseţea unei femei nu stă în veşmintele pe care le poartă, nici în chipul ei, nici în coafură. Frumuseţea unei femei stă în ochii ei. Aceasta e poarta către inima ei – locul unde se adăposteşte dragostea”. (autor necunoscut).
Da, lacrimile unei femei care suferă sunt de mare valoare pentru Dumnezeul nostru.
„Tu numeri pașii vieții mele de pribeag, pune-mi lacrimile în burduful tău! Nu sunt ele scrise în cartea ta?” (Psalmul 56: 8).
Doamne, Tu numeri pașii vieții mele; strânge-mi lacrimile în sticla Ta. Dacă vrei să găsești pacea, nu rezista chemării Domnului, căci în El vei găsi adevăratul Mângâietor, Singurul care recunoaște adevărata valoare a lacrimilor tale.
Autor: Ioanei ȘAITIȘ
Misionară în Madagascar
Revista de Misiune Genesis
Sursa web: MisiuneinMadagascar.ro